NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Pref. ne- + socoti.

NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti.

NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Ne- + socoti.

NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. – V. nesocoti.

NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu ține seamă de..., a trece peste...; p. ext. a disprețui, a desconsidera, a ignora. Viață și domnie le nesocotesc: Ale mele lupte vouă-o dovedesc. BOLINTINEANU, O. 46. Nu nesocoti cuvintele mele. ALECSANDRI, T. 1434.

NESOCOTÍRE s. f. Faptul de a nesocoti; ignorare, desconsiderare. Nesocotirea unei dispoziții.

nesocotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 să nesocoteáscă

nesocotíre s. f., g.-d. art. nesocotírii

nesocotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. nesocoteáscă

nesocotíre s. f., g.-d. art. nesocotírii

NESOCOTÍ vb. 1. v. ignora. 2. v. disprețui. 3. v. contraveni. 4. v. încălca.

NESOCOTÍRE s. 1. v. ignorare. 2. v. disprețuire. 3. v. încălcare.

A nesocoti ≠ a respecta

A NESOCOTÍ ~ésc tranz. (păreri, spuse, dispoziții, legi etc.) A trece în mod intenționat cu vederea (făcându-se a nu observa); a nu lua în seamă; a ignora. /ne- + a socoti

nesocotì v. 1. a nu ținea seamă de: nesocotind ranele ce primeau NEGR.; 2. fig. a înfrunta: a nesocoti primejdiile.

nesocotésc v. tr. Nu socotesc, desconsider: a nesocoti ordinu. Înfrunt, sfidez: a nesocoti periculu.

NESOCOTI vb. 1. a ignora, a neglija, a omite. (N-a ~ nimic din ce i-ar face plăcere.) 2. a desconsidera, a disprețui, (înv.) a defăima, a mepriza, a ocărî. (De ce îi ~?) 3. a se abate, a călca, a contraveni, a încălca, a viola, (înv.) a păși, a sparge, a stropși, a știrbi. (A ~ legea.) 4. a încălca, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)

NESOCOTIRE s. 1. ignorare, neglijare, omitere. (~ unor aspecte importante.) 2. desconsiderare, disprețuire. (~ colegilor.) 3. călcare, încălcare, violare, (pop.) stricare. (~ a legii, a unei înțelegeri.)