NESOCIÁBIL, -Ă, nesociabili, -e, adj. Căruia nu-i plac relațiile cu semenii săi, care leagă greu prietenii; necomunicativ. [Pr.: -ci-a-] – Pref. ne- + sociabil.

NESOCIÁBIL, -Ă, nesociabili, -e, adj. Căruia nu-i plac relațiile cu semenii săi, care leagă greu prietenii; necomunicativ. [Pr.: -ci-a-] – Ne- + sociabil.

*nesociábil (-ci-a-) adj. m., pl. nesociábili; f. nesociábilă, pl. nesociábile

nesociábil adj. m. (sil. -ci-a-), pl. nesociábili; f. sg. nesociábilă, pl. nesociábile

NESOCIÁBIL adj. 1. v. ursuz. 2. v. distant.

Nesociabil ≠ comunicativ, sociabil

nesociabil a. cu care nu se poate trăi.

NESOCIABIL adj. 1. insociabil, morocănos, necomunicativ, neprietenos, posac, posomorît, taciturn, tăcut, urîcios, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~.) 2. distant, neprietenos, rezervat, (fig.) glacial, rece. (O atitudine ~.)