nesimțitor definitie

10 definiții pentru nesimțitor

NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit2 (1). – Pref. ne- + simțitor.
NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Căruia îi lipsește facultatea de a simți; care nu este înzestrat cu simțuri; p. ext. insensibil, nepăsător. ♦ Care nu mai simte, care se găsește în stare de nesimțire (1), de inconștiență; p. ext. mort. 2. Nesimțit2 (1). – Ne- + simțitor.
NESIMȚITÓR, -OÁRE, nesimțitori, -oare, adj. 1. Care nu e simțitor; nepăsător, insensibil. Iarna, care precît era de încîntătoare, părea a fi rece și nesimțitoare. ALECSANDRI, T. I 455. 2. Lipsit de bun-simț; nesimțit. Trecea Belciug pe uliță... plin de praf, murdar, asudat și dezmățat ca un vizitiu nesimțitor. REBREANU, I. 81.
nesimțitór adj. m., pl. nesimțitóri; f. sg. și pl. nesimțitoáre
nesimțitór adj. m., pl. nesimțitóri; f. sg. și pl. nesimțitoáre
NESIMȚITÓR adj. 1. v. insensibil. 2. v. nepăsător. 3. v. nesimțit. 4. indiferent, nepăsător, (fig.) surd. (A rămas ~ la rugămințile mele.)
Nesimțitor ≠ sensibil
nesimțitor a. 1. care nu simte: nesimțitor la frig; 2. fig. care n’are sensibilitatea morală: nesimțitor la nenorociri.
nesimțitór, -oare adj. Care nu simte. Apatic, indiferent, indolent, depins cu: a deveni nesimțitor la nenorocirĭ. Imposibil, grosolan: un mitocan nesimțitor.
NESIMȚITOR adj. 1. insensibil. (~ la injecții.) 2. flegmatic, impasibil, imperturbabil, indiferent, insensibil, nepăsător, nesensibil, pasiv, (grecism înv.) adiafor, (fig.) rece. (Ce tip ~!) 3. nesimțit. (Om ~.)

nesimțitor dex

Intrare: nesimțitor
nesimțitor adjectiv