nesimțire definitie

11 definiții pentru nesimțire

NESIMȚÍRE s. f. 1. Pierdere a cunoștinței; leșin. 2. Lipsă de bun-simț; purtare a celui nesimțit2 (1). 3. Indiferență, răceală; lipsă de sensibilitate. – Pref. ne- + simțire.
NESIMȚÍRE s. f. 1. Pierdere a cunoștinței; leșin. 2. Lipsă de bun-simț: purtare a celui nesimțit2 (1). 3. Indiferență, răceală; lipsă de sensibilitate. – Ne- + simțire.
NESIMȚÍRE s. f. 1. (Construit mai ales cu verbele «a fi», «a rămîne», «a cădea» etc. și precedat de prep. «în») Pierdere a cunoștinței, lipsă de cunoștință de sine; leșin. Și-n nesimțire cade pe-a jilțului său spată. EMINESCU, O. I 95. 2. Lipsă de bun-simț; purtare a celui nesimțit.
nesimțíre s. f., g.-d. art. nesimțírii
nesimțíre s. f., g.-d. art. nesimțírii
NESIMȚÍRE s. 1. insensibilitate, nesensibilitate, (înv.) nesimțibilitate. (~ la injecții.) 2. v. leșin.
Nesimțire ≠ sensibilitate
NESIMȚÍRE f. 1) Lipsă de bun-simț; nerușinare. 2) Stare de inconștiență; pierdere a cunoștinței; leșin. ◊ A cădea în ~ a-și pierde cunoștința; a leșina. /ne- + simțire
nesimțire f. lipsă de simțire.
nesimțíre f. Insensibilitate, lipsă de simțire. Apatie, indiferență, indolență. Impasibilitate.
NESIMȚIRE s. 1. insensibilitate, nesensibilitate, (înv.) nesimțibilitate. (~ la injecții.) 2. (MED.) inconștiență, leșin, lipotimie, (rar) leșinătură. (Se află încă în stare de ~.)

nesimțire dex

Intrare: nesimțire
nesimțire substantiv feminin