NESIGURÁNȚĂ s. f. 1. Stare a ceea ce este nesigur (1), lipsit de siguranță;incertitudine, îndoială; p. ext. lucru șituație nesigure, îndoielnice șupuse hazardului; lipsă de securitate (personală). 2. Șovăială, ezitare; îndoială, dubiu; p. ext. stare de agitație, de frământare, neliniște. – Pref. ne- + siguranță.

NESIGURÁNȚĂ s. f. 1. Stare a ceea ce este nesigur, lipsit de siguranță; incertitudine, îndoială; p. ext. lucru, situații nesigure, îndoielnice, supuse hazardului; lipsă de securitate (personală). 2. Șovăială, ezitare; îndoială, dubiu; p. ext. stare de agitație, de frământare, neliniște. – Ne- + siguranță.

NESIGURÁNȚĂ s. f. Lipsă de siguranță, incertitudine, îndoială. Nesiguranța îl chinuia mai mult decît dacă ar fi cunoscut adevărul oricît de crud. REBREANU, R. II 236.

nesiguránță s. f., g.-d. art. nesiguránței

nesiguránță s. f., g.-d. art. nesiguránței

NESIGURÁNȚĂ s. 1. pericol, primejdie. (Se află în ~.) 2. v. îndoială. 3. precaritate, (fig.) șubrezenie. (~ situației.) 4. ezitare, nehotărâre, șovăială, șovăire. (~ cuiva la mers.)

nesiguranță f. 1. lipsă de siguranță; 2. starea persoanei nehotărîte.

* nesiguránță f., pl. e. Lipsă de siguranță, incertitudine. Starea omuluĭ nesigur, expus periculelor: a trăi în nesiguranță.

NESIGURANȚĂ s. 1. pericol, primejdie. (~ unui loc.) 2. dubiu, incertitudine, îndoială, neîncredere, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire, (astăzi rar) necredință, (înv.) aporie, îndoință. (Domnea o stare de ~.) 3. precaritate, (fig.) șubrezenie. (~ situației.) 4. ezitare, nehotărîre, șovăială, șovăire. (~ cuiva la mers.)