nesfârșit definitie

19 definiții pentru nesfârșit

NESFÂRȘÍT2, -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.
NESFÂRȘÍT1 s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit. ♦ Eternitate, veșnicie. – Pref. ne- + sfârșit.
NESFÂRȘÍT2, -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini: etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + sfârșit.
NESFÂRȘÍT1, nesfârșituri, s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit, ◊ Eternitate, veșnicie. – Ne- + sfârșit.
NESFÎRȘÍT2, -Ă, nesfîrșiți, -te, adj. Fără sfîrșit, fără limite, fără margini, care nu se (mai) termină; infinit. O liniște nesfîrșită plutea pe fînațuri. SADOVEANU, O. VII 25. Ploaia curge monoton în burlane, iar ziua e nesfîrșită. C. PETRESCU, A. 486. Se întinse călătoria cea lungă și nesfîrșită prin cîmpii și păduri, orașe și sate, munți și văi, rîuri și mări. POPESCU, B. I 28. ◊ (Adverbial) Glasul mulțimii părea un cor în multe voci repetînd nesfîrșit același refren. REBREANU, R. II 91. ♦ (Adverbial, împreună cu prep. «de», folosit în construirea superlativului) Extrem de..., foarte. Sînt nesfîrșit de fericit! grăi cu politeță aleasă leahul. SADOVEANU, O. VII 83. Manifestările artistice, psihologice, sociale sînt... nesfîrșit de complexe. GHEREA, ST. CR. III 58.
NESFÎRȘÍT1, nesfîrșituri, s. n. Ceea ce nu are limită în spațiu; nemărginire, infinit. Părea o lume din basme, împietrită de vrăjitori, și-n tăcere, nesfîrșiturile parcă așteptau cuvîntul mîntuirii. SADOVEANU, O. I 162. ◊ Loc. adv. La nesfîrșit = într-una, necontenit. Ar fi voit să meargă mereu, la nesfîrșit, un drum fără liman. BART, E. 46.
!nesfârșít1 (nes-fâr-/ne-sfâr-) adj. m., pl. nesfârșíți; f. nesfârșítă, pl. nesfârșíte
!nesfârșít2 (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)
nesfârșít adj. m. (sil. mf. -sfâr-), pl. nesfârșíți; f. sg. nesfârșítă, pl. nesfârșíte
nesfârșít s. n. (sil. mf. -sfâr-), pl. nesfârșíturi
NESFÂRȘÍT adj. 1. v. interminabil. 2. v. continuu. 3. v. veșnic. 4. v. inepuizabil. 5. v. extraordinar. 6. v. nemărginit. 7. v. imens.
NESFÂRȘÍT s. v. nemărginire.
Nesfârșit ≠ sfârșit, terminat
NESFÂRȘÍT1 ~tă (~ți, ~te) (negativ de la sfârșit) 1) Care are loc fără întrerupere; necontenit; neîntrerupt; continuu. 2) (despre întinderi, spații) Care nu are capăt; nemărginit; infinit; nelimitat. /ne- + sfârșit
NESFÂRȘÍT2 ~uri n. 1) Întindere fără margini; spațiu nemărginit. 2) Durată nelimitată de timp; existență infinită; veșnicie; eternitate. /ne- + sfârșit
nesfârșit a. și adv. fără sfârșit. ║ n. infinit.
nesfîrșít, -ă adj. Care nu e sfîrșit, nu e terminat. Infinit.
NESFÎRȘIT adj. 1. interminabil, (fig.) kilometric. (O cuvîntare ~.) 2. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 3. etern, nemuritor, nepieritor, neuitat, perpetuu, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.) 4. inepuizabil, interminabil, neepuizabil, neistovit, (fig.) nesecat. (O sursă ~ de...). 5. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 6. colosal, enorm, imens, nemărginit, nemăsurat, vast, (livr.) incomensurabil. (Suprafață ~.) 7. imens, infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nețărmurit, (rar) ilimitat. (O cîmpie ~.)
NESFÎRȘIT s. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginire, nemărginit, nesfîrșire, vastitate. (~ cîmpiei.)

nesfârșit dex

Intrare: nesfârșit (infinit; -uri)
nesfârșit infinit; -uri substantiv neutru
  • silabisire: -sfâr-
Intrare: nesfârșit (adj.)
nesfârșit adj. adjectiv
  • silabisire: -sfâr-