NESECĂTUIT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Pref. ne- + secătuit.

NESECĂTUÍT, -Ă, nesecătuiți, -te, adj. (Rar) Nesecat. – Ne- + secătuit.

nesecătuít adj. m., pl. nesecătuíți; f. nesecătuítă, pl. nesecătuíte

nesecătuít adj. m., pl. nesecătuíți; f. sg. nesecătuítă, pl. nesecătuíte

nesecát, -ă adj. Care nu maĭ seacă, nesleit: fîntînă nesecată (fig.) veselie nesecată. – Și nesecătuít (fig.).