nesătul definitie

11 definiții pentru nesătul

NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -le, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Nesățios (1). – Pref. ne- + sătul.
NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -Ie, adj. 1. Care nu s-a săturat; care nu se simte sătul niciodată; flămând. 2. Fig. Care nu se satură cu ce are, care caută să obțină, să acapareze tot mai mult; lacom, avid, nesățios (1). – Ne- + sătul.
NESĂTÚL, -Ă, nesătui, -le, adj. Care nu s-a săturat, care n-a mîncat de ajuns; care nu se simte sătul niciodată. (Fig.) Nesătul, nesățios, A ros munții pîn’ la os! DEȘLIU, M. 22.
nesătúl adj. m., pl. nesătúi; f. nesătúlă, pl. nesătúle
nesătúl adj. m., pl. nesătúi; f. sg. nesătúlă, pl. nesătúle
NESĂTÚL adj. 1. v. flămând. 2. v. mâncăcios. 3. v. hrăpăreț.
NESĂTÚL adj. v. avid, lacom, neîndestulat.
NESĂTÚL ~ă (~i, ~e) (negativ de la sătul) 1) Care nu se simte sătul niciodată. 2) fig. Care tinde să obțină și să aibă cât mai mult; nesățios; lacom. /ne- + sătul
nesăturát, -ă adj. Care nu se satură, lacom, insațiabil. – Și nesătúl (după vsl. ne-sytŭ) în Let. 2, 34.
NESĂTUL adj. 1. flămînd, flămînzit, înfometat, nemîncat, (rar) înfomat, (reg.) fometos, (prin Transilv. și Ban.) sec. (Om veșnic ~.) 2. avid, lacom, mîncăcios, nesățios, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mîncător, (reg.) lingareț, mîncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mîncaci. (Tare e ~ la mîncare.) 3. aprig, apucător, hrăpăreț, lacom, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsîn. (Om ~.)
nesătul adj. v. AVID. LACOM. NEÎNDESTULAT.

nesătul dex

Intrare: nesătul
nesătul adjectiv