nesăbuință definitie

9 definiții pentru nesăbuință

NESĂBUÍNȚĂ, nesăbuințe, s. f. Nesăbuire. – Nesăbuit + suf. -ință.
NESĂBUÍNȚĂ, nesăbuințe, s. f. (Rar) Nesăbuire. – Nesăbuit + suf. -ință.
NESĂBUÍNȚĂ, nesăbuințe, s. f. Nesăbuire.
nesăbuínță s. f., g.-d. art. nesăbuínței; pl. nesăbuínțe
nesăbuínță s. f., g.-d. art. nesăbuínței; pl. nesăbuínțe
NESĂBUÍNȚĂ s. v. imprudență.
nesăbuință f. faptă nesăbuită.
nesăbăduínță (est) și nesăbuínță (vest) f., pl. e. Defectu de a fi nesăbuit. Faptă de om nesăbuit.
NESĂBUINȚĂ s. imprudență, nechibzuință, necugetare, neprevedere, nesăbuire, nesocotință. (A comis o ~.)

nesăbuință dex

Intrare: nesăbuință
nesăbuință substantiv feminin