NERVURÁȚIE, nervurații, s. f. Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. – Nervură + suf. -ație.

NERVURÁȚIE, nervurații, s. f. (Rar) Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. – Nervură + suf. -ație.

nervuráție (-ți-e) s. f., art. nervuráția (-ți-a), g.-d. art. nervuráției; pl. nervuráții, art. nervuráțiile (-ți-i-)

nervuráție s. f. (sil. -ți-e), art. nervuráția (sil. – ți-a), g.-d. art. nervuráției; pl. nervuráții, art. nervuráțiile (sil. -ți-i-)

NERVURÁȚIE s.f. ♦ (Liv.) Ansamblu de nervuri; mod de dispunere a nervurilor. ♦ (Constr.) Ansamblu de nervuri al scheletului de rezistență al unei construcții. [Gen. -iei. / < fr. nervuration].

NERVURÁȚIE s. f. ansamblu de nervuri (3) și modul de dispunere a lor. (< fr. nervuration)