NERVATÚRĂ, nervaturi, s. f. (Tehn.) Ansamblul nervurilor de pe suprafața unui obiect, a unui sistem tehnic; nervație (2). – Din it. nervatura.

NERVATÚRĂ, nervaturi, s. f. (Tehn.) Ansamblul nervurilor de pe suprafața unui obiect, a unui sistem tehnic; nervație (2). – Din it. nervatura.

NERVATÚRĂ, nervaturi, s. f. (Tehn.) Ansamblul nervurilor de pe suprafața unui obiect.

nervatúră s. f., g.-d. art. nervatúrii; pl. nervatúri

nervatúră s. f., g.-d. art. nervatúrii; pl. nervatúri

NERVATÚRĂ s. v. nervație.

NERVATÚRĂ s.f. Totalitatea nervurilor de pe suprafața unui obiect; nervație (2). [Cf. fr. nervature, germ. Nervatur, it. nervatura].

NERVATÚRĂ s. f. totalitatea nervurilor de pe suprafața unui obiect; nervație (2). (< fr. nervature, it. nervatura, germ. Nervatur)

NERVATURĂ s. (TEHN.) nervație.