nerușinare definitie

10 definiții pentru nerușinare

NERUȘINÁRE s. f. Lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare. – Pref. ne- + rușinare.
NERUȘINÁRE s. f. Lipsă de rușine; p. ext. comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare. – Ne- + rușinare.
NERUȘINÁRE s. f. Lipsă de rușine; (concretizat) faptă lipsită de bună-cuviință; impertinență, necuviință. Sfînta mare nerușinare [titlu]. G. M. ZAMFIRESCU.
nerușináre s. f., g.-d. art. nerușinắrii
nerușináre s. f., g.-d. art. nerușinării
NERUȘINÁRE s. 1. v. obrăznicie. 2. v. obscenitate.
NERUȘINÁRE f. 1) Lipsă de rușine; neobrăzare; nesimțire. 2) Lipsă de bună-cuviință; necuviință; insolență; impertinență. 3) Faptă sau vorbă de om nerușinat; neobrăzare. /ne + rușinare
nerușinare f. lipsă de rușine.
nerușináre f. Lipsă de rușine.
NERUȘINARE s. 1. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, neobrăzare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țîfnă. (E de o ~ revoltătoare.) 2. imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, obscenitate, pornografie, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate, (livr.) impudicitate, licență, licențiozitate, (înv. și pop.) mascara, măscară, măscăriciune, măscărie, scîrnăvie. (A comis un act de ~.)

nerușinare dex

Intrare: nerușinare
nerușinare substantiv feminin