nereușită definitie

2 intrări

12 definiții pentru nereușită

NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Pref. ne- + reușit.
NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Ne- + reușit.
nereușít (-re-u-) adj. m., pl. nereușíți; f. nereușítă, pl. nereușíte
*nereușítă (eșec) s. f., g.-d. art. nereușítei; pl. nereușíte
nereușít adj. m. (sil. -re-u-), pl. nereușíți; f. sg. nereușítă, pl. nereușíte
NEREUȘÍT adj. 1. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nesatisfăcător, prost, slab, (fig.) stângaci. (O regie ~.) 2. v. eșuat.
NEREUȘÍTĂ s. 1. v. eșec. 2. v. cădere.
Nereușită ≠ reușită, succes
nereușită f. lipsă de reușită.
* nereușít, -ă adj. Care nu șĭ-a ajuns scopu (n’a reușit), neizbutit, ratat. Sf., pl. e. Lipsă de reușită, neizbîndă, nesucces.
NEREUȘIT adj. 1. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nesatisfăcător, prost, slab, (fig.) stîngaci. (O regie ~.) 2. eșuat, neizbutit, ratat. (O acțiune ~.)
NEREUȘI s. 1. eșec, insucces, (rar) neizbîndă. (~ într-o acțiune.) 2. cădere, eșec, insucces, picare, (livr.) fiasco, (fam.) chix. (~ la un examen.)

nereușită dex

Intrare: nereușită
nereușită
Intrare: nereușit
nereușit adjectiv
  • silabisire: -re-u-