nereușit definitie

7 definiții pentru nereușit

NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Pref. ne- + reușit.
NEREUȘÍT, -Ă, nereușiți, -te, adj. Care nu este reușit; neizbutit. ♦ (Substantivat, f.) Eșec, insucces. [Pr.: -re-u-] – Ne- + reușit.
nereușít (-re-u-) adj. m., pl. nereușíți; f. nereușítă, pl. nereușíte
nereușít adj. m. (sil. -re-u-), pl. nereușíți; f. sg. nereușítă, pl. nereușíte
NEREUȘÍT adj. 1. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nesatisfăcător, prost, slab, (fig.) stângaci. (O regie ~.) 2. v. eșuat.
* nereușít, -ă adj. Care nu șĭ-a ajuns scopu (n’a reușit), neizbutit, ratat. Sf., pl. e. Lipsă de reușită, neizbîndă, nesucces.
NEREUȘIT adj. 1. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nesatisfăcător, prost, slab, (fig.) stîngaci. (O regie ~.) 2. eșuat, neizbutit, ratat. (O acțiune ~.)

nereușit dex

Intrare: nereușit
nereușit adjectiv
  • silabisire: -re-u-