NERECUNOȘTÍNȚĂ s. f. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine. – Pref. ne- + recunoștință.

NERECUNOȘTÍNȚĂ s. f. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine. – Ne- + recunoștință.

NERECUNOȘTÍNȚĂ, s. f. Lipsă de recunoștință, ingratitudine. Vreau numai să încerc pînă unde pot merge cu nerecunoștința. CARAGIALE, P. 122.

nerecunoștínță s. f., g.-d. art. nerecunoștínței

nerecunoștínță s. f., g.-d. art. nerecunoștínței

NERECUNOȘTÍNȚĂ s. v. ingratitudine.

nerecunoștință f. lipsă de recunoștință.

* nerecunoștínță f., pl. e. Ingratitudine, lipsă de recunoștință.

NERECUNOȘTINȚĂ s. ingratitudine, (înv.) nemulțumire. (~ față de cineva.)