Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru nerecunoștință

NERECUNOȘTÍNȚĂ s. f. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine. – Pref. ne- + recunoștință.
NERECUNOȘTÍNȚĂ s. f. Lipsă de recunoștință; faptul, însușirea de a fi nerecunoscător; ingratitudine. – Ne- + recunoștință.
NERECUNOȘTÍNȚĂ, s. f. Lipsă de recunoștință, ingratitudine. Vreau numai să încerc pînă unde pot merge cu nerecunoștința. CARAGIALE, P. 122.
nerecunoștínță s. f., g.-d. art. nerecunoștínței
nerecunoștínță s. f., g.-d. art. nerecunoștínței
NERECUNOȘTÍNȚĂ s. v. ingratitudine.
nerecunoștință f. lipsă de recunoștință.
* nerecunoștínță f., pl. e. Ingratitudine, lipsă de recunoștință.
NERECUNOȘTINȚĂ s. ingratitudine, (înv.) nemulțumire. (~ față de cineva.)

Nerecunoștință dex online | sinonim

Nerecunoștință definitie

Intrare: nerecunoștință
nerecunoștință substantiv feminin