NERĂZBĂTÚT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Pref. ne- + răzbătut.

NERĂZBĂTUT, -Ă, nerăzbătuți, -te, adj. Care nu poate fi răzbătut, pătruns, străpuns. ♦ Fig. Care nu poate fi învins, depășit, rezolvat. – Ne- + răzbătut.

nerăzbătút adj. m., pl. nerăzbătúți; f. nerăzbătútă, pl. nerăzbătúte

nerăzbătút adj. m., pl. nerăzbătúți; f. sg. nerăzbătútă, pl. nerăzbătúte