nerău, nereá, adj. (înv.) 1. lipsit de răutate; bun. 2. (s.n. art.) bunătate, blândețe, dragoste; curățenie.

nerắŭ și neréŭ, -reá adj. (după vsl. ne-zlobivŭ). Ps. S. Bun. S.n. Nerăutate (bunătate).