nerăbdător definitie

10 definiții pentru nerăbdător

NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare; impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Pref. ne- + răbdător.
NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. 1. Care nu are răbdare: impacient; p. ext. care nu poate să se stăpânească; iritabil, nervos. 2. Care este cuprins de nerăbdare să facă sau să termine ceva, care dorește, așteaptă cu înfrigurare ceva sau pe cineva. ♦ Care exprimă nerăbdare. – Ne- + răbdător.
NERĂBDĂTÓR, -OÁRE, nerăbdători, -oare, adj. Care nu are răbdare, fără răbdare, impacient; p. ext. încordat, agitat, neastîmpărat, nestăpînit. Să te prindă de departe Dorul meu nerăbdător. CAZIMIR, L. U. 47. Cucoana Marieta, nerăbdătoare, intră de-a dreptul în materie. HOGAȘ, DR. II 76. Soarele în urmă se lăsa încet, copacii parcă se lungeau, se întindeau în sus, ca niște brațe nerăbdătoare să-l apuce. VLAHUȚĂ, O. A. III 70.
nerăbdătór adj. m., pl. nerăbdătóri; f. sg. și pl. nerăbdătoáre
nerăbdătór adj. m., pl. nerăbdătóri; f. sg. și pl. nerăbdătoáre
NERĂBDĂTÓR adj. 1. (livr.) impacient. (Om ~.) 2. doritor, dornic. (~ să plece.) 3. încordat, înfrigurat. (Ea aștepta ~oare.)
NERĂBDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (negativ de la răbdător) Care vădește nerăbdare; cuprins de nerăbdare. /ne- + răbdător
nerăbdător a. 1. care n’are răbdare, care dorește cu ardoare; 2. care nu poate suporta.
nerăbdătór, -oáre adj. Care n’are răbdare. Impacient, care dorește cu ardoare: nerăbdător de a vedea.
NERĂBDĂTOR adj. 1. (livr.) impacient. (Om ~.) 2. doritor, dornic. (~ să plece.) 3. încordat, înfrigurat. (Ea aștepta ~.)

nerăbdător dex

Intrare: nerăbdător
nerăbdător adjectiv