NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Pref. ne- + pământesc.

NEPĂMÂNTÉSC, -EÁSCĂ, nepământești, adj. Nepământean. – Ne- + pământesc.

NEPĂMÎNTÉSC, -EÁSCĂ, nepămîntești, adj. Nepămîntean. Ochii, de un albastru nepămîntesc, în formă de migdală, cu gene negre lungi, străluceau subt sprîncenele subțiri. CAMIL PETRESCU, O. I 515. Se părea ființă fărmăcătoare, nepămîntească! CONTEMPORANUL, IV 86.

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

nepământésc adj. m., f. nepământeáscă; pl. m. și f. nepământéști

NEPĂMÂNTÉSC adj. v. supranatural.

NEPĂMÎNTESC adj. imaterial, nematerial, nepămîntean, supranatural.