neputincios definitie

15 definiții pentru neputincios

NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Pref. ne- + putincios.
NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Ne- + putincios.
NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Lipsit de puterea de a face ceva; incapabil. Al meu e cîntul ce-n pustie Neputincioasa jale-și plînge. GOGA, P. 11. Un val de furie neputincioasă îl cuprinse tulburîndu-i vederea. BART, E. 213. 2. Slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm. Figura lui părea neputincioasă și mai acră. REBREANU, R. II 77. ◊ (Substantivat) Am căutat necontenit, neputinciosul de mine, să merg și în picioare. GALACTION, O. I 187. Cine este acolo?... – Un biet neputincios. ISPIRESCU, L. 303. Uite ce vorbește gîrbova și neputincioasa! CREANGĂ, P. 191.
neputinciós adj. m., pl. neputincióși; f. neputincioásă, pl. neputincioáse
neputinciós adj. m., pl. neputincióși; f. sg. neputincioásă, pl. neputincioáse
NEPUTINCIÓS adj. v. bolnav, imposibil, irealizabil, nerealizabil, nesănătos, suferind.
NEPUTINCIÓS adj., s. 1. adj. incapabil. (~ să facă ceva.) 2. adj., s. incapabil, necapabil, prăpădit, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaș, nevolnic, (înv. și reg.) sec, ticălos, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit, (înv.) mișel, neputernic, neputinte, secat. (E un biet om ~.) 3. adj. v. impotent.
NEPUTINCIÓS adj., s. v. calic, infirm, invalid, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman, schilod.
Neputincios ≠ putincios, vânjos, vânos, viguros, puternic, tare
NEPUTINCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (negativ de la putincios) Care este lipsit de putere fizică; slăbănog; becisnic. /ne- + putincios
neputincios a. 1. care n’are destulă putere; 2. slab de constituțiune; 3. fig. incapabil.
neputincĭós, -oásă adj. Fără putere, infirm. Fără energie. Fără mijloace. Incapabil.
neputincios adj. v. BOLNAV. IMPOSIBIL. IREALIZABIL. NEREALIZABIL. NESĂNĂTOS. SUFERIND.
neputincios adj., s. v. CALIC. INFIRM. INVALID. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN. SCHILOD.
NEPUTINCIOS adj., s. 1. adj., s. incapabil, necapabil, prăpădit, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaș, nevolnic, (înv. și reg.) sec, ticălos, (prin Munt. și Olt.) sfoiegit, (înv.) mișel, neputernic, neputinte, secat. (E un biet om ~.) 2. adj. (MED.) impotent. (Bărbat ~.)

neputincios dex

Intrare: neputincios
neputincios adjectiv