NEPRIETENÉSC, -EÁSCĂ, neprietenești, adj. Neprietenos. [Pr.: -pri-e-] – Pref. ne- + prietenesc.

NEPRIETENÉSC, -EÁSCĂ, neprietenești, adj. Neprietenos. [Pr.: -pri-e-] – Ne- + prietenesc.

NEPRIETENÉSC, -EÁSCĂ, neprietenești, adj. Neprietenos. În patul neprietenesc al otelului rece, începu să viseze la pămîntul țării. SADOVEANU, M. 178.

neprietenésc (ne-pri-e-) adj. m., f. neprieteneáscă; pl. m. și f. neprietenéști

neprietenésc adj. m. (sil. -pri-e-), f. sg. neprieteneáscă; pl. m. și f. neprietenéști

NEPRIETENÉSC adj. 1. v. dușmănos. 2. dușmănos, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.) pieziș. (O privire ~.)

neprietenesc a. dușmănos: aflând de neprieteneasca primire OD.

neprietenésc, -eáscă adj. Rar. Dușmănesc.

NEPRIETENESC adj. 1. dușmănos, inamic, neprietenos, ostil, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mînios, potrivitor. (O acțiune ~.) 2. dușmănos, neprietenos, ostil, potrivnic, (fig.) pieziș. (O privire ~.)