NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Pref. ne- + predicativ.

NEPREDICATÍV, -Ă, nepredicativi, -e, adj. (Despre verbe) Care nu poate forma (singur) predicatul. – Ne- + predicativ.

nepredicatív (ne-pre-) adj. m., pl. nepredicatívi; f. nepredicatívă, pl. nepredicatíve

nepredicatív adj. m. (sil. -pre-), pl. nepredicatívi; f. sg. nepredicatívă, pl. nepredicatíve

NEPREDICATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care nu poate forma singur predicatul. (< ne- + predicativ)

NEPREDICATÍV, -Ă adj. (< pref. ne- + predicativ): în sintagmele mod nepredicativ și verb nepredicativ (v.).