Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru neprecurmat

NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Pref. ne- + precurmat.
NEPRECURMÁT, -Ă, neprecurmați, -te, adj. (Înv.; adesea adverbial) Neîncetat, neîntrerupt, continuu, permanent. – Ne- + precurmat.
neprecurmát (înv.) (ne-pre-) adj. m., pl. neprecurmáți; f. neprecurmátă, pl. neprecurmáte
neprecurmát adj. m. (sil. -pre-), pl. neprecurmáți; f. sg. neprecurmátă, pl. neprecurmáte
NEPRECURMÁT adj. v. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, nesfârșit, permanent, perpetuu, veșnic.
neprecurmat adj. v. CONTINUU. ETERN. NECONTENIT. NECURMAT. NEÎNCETAT. NEÎNTRERUPT. NESFÎRȘIT. PERMANENT. PERPETUU. VEȘNIC.

neprecurmat definitie

neprecurmat dex

Intrare: neprecurmat
neprecurmat adjectiv
  • silabisire: -pre-