Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru nepl─âcere

NEPL─éC├ëRE, (2) nepl─âceri, s. f. 1. Stare sufleteasc─â sau fiziologic─â produs─â de ceva nepl─âcut; lips─â de pl─âcere, p. ext., de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; sil─â, dezgust. 2. Necaz, sup─ârare, nemul╚Ťumire ├«ndurate de cineva. ÔÇô Pref. ne- + pl─âcere.
NEPL─éC├ëRE, (2) nepl─âceri, s. f. 1. Stare sufleteasc─â sau fiziologic─â produs─â de ceva nepl─âcut; lips─â de pl─âcere, p. ext. de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; sil─â, dezgust. 2. Necaz, sup─ârare, nemul╚Ťumire ├«ndurate de cineva. ÔÇô Ne- + pl─âcere.
NEPL─éC├ëRE, nepl─âceri, s. f. Stare sufleteasc─â produs─â de ceva nepl─âcut, sup─âr─âtor; sil─â, dezgust. Cu toat─â nepl─âcerea Deliu trebuia s─â se duc─â. BART, E. 252. ÔÖŽ Neajuns, necaz, nemul╚Ťumire. Cr─âi╚Öorul ca s─â nu fac─â nepl─âcere la vreunul dintre solda╚Ťii s─âi... s-a dat jos chiar ├«nsu╚Öi. BOTA, P. 94.
nepl─âc├ęre (ne-pl─â-) s. f., g.-d. art. nepl─âc├ęrii; pl. nepl─âc├ęri
nepl─âc├ęre s. f. (sil. -pl─â-), g.-d. art. nepl─âc├ęrii; pl. nepl─âc├ęri
NEPL─éC├ëRE s. 1. nemul╚Ťumire, sup─ârare, (├«nv., reg. ╚Öi fam.) parapon, (├«nv. ╚Öi reg.) sc├órb─â, (├«nv.) pricinuire. (Ce ~ ai?) 2. v. necaz. 3. v. neajuns. 4. neajuns, (livr.) dezagrement. (Aceast─â situa╚Ťie comport─â unele ~i.) 5. v. vicisitudine. 6. v. dezgust.
Nepl─âcere Ôëá pl─âcere
NEPL─éC├ëRE ~i f. (negativ de la pl─âcere) 1) Lips─â de pl─âcere; sil─â; dezgust. 2) Situa╚Ťie care cauzeaz─â un neajuns; necaz; belea. /ne + pl─âcere
nepl─âcere f. mare nemul╚Ťumire.
* nepl─âc├ęre f. (dup─â fr. d├ęplaisir). Lips─â de pl─âcere, nemul╚Ť─âmire, sup─ârare.
NEPL─éCERE s. 1. nemul╚Ťumire, sup─ârare, (├«nv., reg. ╚Öi fam.) parapon, (├«nv. ╚Öi reg.) sc├«rb─â, (├«nv.) pricinuire. (Ce ~ ai?) 2. necaz, sup─ârare, (├«nv. ╚Öi pop.) price, (├«nv.) s─âblazn─â, sc─âdere, siclet. (Multe ~i a avut de ├«ndurat.) 3. belea, bucluc, dandana, ├«ncurc─âtur─â, n─âpast─â, neajuns, necaz, nemul╚Ťumire, nenorocire, nevoie, pacoste, pocinog, r─âu, sup─ârare, (├«nv. ╚Öi pop.) pozn─â, r─âutate, (pop.) alagea, daraver─â, p─âcat, ponos, potc─â, potical─â, z─âduf, (├«nv. ╚Öi reg.) nacafa, nagod─â, (reg.) d─ân─ânaie, ├«ncurcal─â, n─âzb├«c─â, n─âzdr─âv─ânie, p─âcostenie, ╚Öug─â, ╚Öugubin─â, toroap─â, (prin Mold.) bacal─â, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. ╚Öi Bucov.) bed─â, (Mold.) chichion, (Olt. ╚Öi Ban.) cotoarb─â, (Olt., Ban. ╚Öi Transilv.) dabil─â, (├«nv.) nesosin╚Ť─â, nevoin╚Ť─â, patim─â, satara, stenahorie. (Ce ~ a c─âzut pe capul lui!) 4. neajuns, (livr.) dezagrement. (Aceast─â solu╚Ťie comport─â unele ~i.)
NEPL─éCERE. Subst. Nepl─âcere, dezagrement (livr.), insatisfac╚Ťie, nesatisfac╚Ťie, nemul╚Ťumire. Proast─â dispozi╚Ťie, indispozi╚Ťie, ap─âsare, sup─ârare, nec─âjire, m├«hnire, m├«hniciune (├«nv.), amar, am─âr├«re, am─âr─âciune, triste╚Ťe, ├«ntristare, jale, dezolare, oprimare; decep╚Ťie, dezam─âgire, deziluzie. Nefericire, nenorocire; durere, suferin╚Ť─â, chin. Necaz, neajuns, impas, pacoste, belea (fam.), bucluc (pop. ╚Öi fam.), bai (reg.), ananghie, situa╚Ťie nepl─âcut─â, strimtoare (fig.), ├«ncurc─âtur─â. Adj. Nepl─âcut, displ─âcut, dezagreabil, dezgust─âtor. Prost dispus, indispus, sup─ârat, nec─âjit, m├«hnit, am─âr├«t, trist, ├«ntristat, dezolat, deprimat; decep╚Ťionat, dezam─âgit, deziluzionat. Nefericit, nenorocit. Vb. A(-i) displ─âcea, a nu(-i) pl─âcea. A (se) indispune, a(-╚Öi) strica buna dispozi╚Ťie, a (se) sup─âra, a (se) nec─âji, a (se) m├«hni, a (se) ├«ntrista, a dezola (livr.), a (se) deprima; a decep╚Ťiona, a dezam─âgi, a deziluziona. A neferici, a nenoroci; a fi nefericit. A face (a pricinui) (cuiva) necazuri, a face (cuiva) zile amare; a da de bucluc; a fi la ananghie (la str├«mtoare), a fi la ├«ncurc─âtur─â. Adv. ├Än (cu, de) sil─â, f─âr─â pl─âcere, cu sc├«rb─â. V. aversiune, dezn─âdejde, durere, insucces, necaz, nefericire, triste╚Ťe.

Nepl─âcere dex online | sinonim

Nepl─âcere definitie

Intrare: nepl─âcere
nepl─âcere substantiv feminin
  • silabisire: -pl─â-