NEPÉNTES s.n. 1. (Ant.) Băutură magică, luată ca remediu împotriva tristeții. 2. Plantă din Asia tropicală și din Madagascar, ale cărei frunze, răsucite, se termină printr-o mică pungă membranoasă, unde pot cădea insecte și mici reptile, care apoi sunt digerate de plantă. [< fr. népenthès, gr. nepenthes].

NEPÉNTES s. n. 1. (ant.) băutură magică, remediu împotriva tristeții. 2. plantă carnivoră și decorativă din regiunea tropicală, ale cărei frunze, răsucite, se termină printr-o mică pungă membranoasă, unde pot cădea insecte și mici reptile, digerate de plantă. (< fr. népenthès, gr. nepenthes)

NEPENTHES L., NEPENTES, fam. Nepenthaceae. Gen originar din Asia tropicală, I. Madagascar, I. Seychelle, Australia tropicală, Arhipelagul Malayez, pînă la 75 specii, erbacee, cățărătoare, parțial epifite, cu tulpini păroase. Frunzele mature sînt compuse din 3 segmente, la bază frunza este în formă de panglică, prelungită cu 1 pețiol (cîrcel), în vîrful căruia se află o urnă cu lichid pentru capturarea și digerarea insectelor. Flori unisexuate eu 3 sau 4 petale, cele mascule, 4-24 stamine, cele femele cu ovar rotund sau puțin colțuros, cu 3-4 loji și mai multe semințe.