nepărtinitor definitie

10 definiții pentru nepărtinitor

NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. Imparțial, drept, obiectiv. – Pref. ne- + părtinitor.
NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. (Pop.) Imparțial, drept, obiectiv. – Ne- + părtinitor.
NEPĂRTINITÓR, -OÁRE, nepărtinitori, -oare, adj. Care nu e părtinitor; imparțial, drept; obiectiv. Se zice mult bine de administrația sa... El lovea abuzurile; era nepărtinitor, integru. BOLINTINEANU, O. 254. Oricît aș voi să fiu de nepărtinitor, suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze fără voie. NEGRUZZI, S. I 38.
nepărtinitór adj. m., pl. nepărtinitóri; f. sg. și pl. nepărtinitoáre
nepărtinitór adj. m., pl. nepărtinitóri; f. sg. și pl. nepărtinitoáre
NEPĂRTINITÓR adj. v. drept.
Nepărtinitor ≠ parțial
nepărtinitor a. lipsit de părtinire, imparțial.
nepărtinitór, -oáre adj. Imparțial. Adv. Fără părtinire.
NEPĂRTINITOR adj. drept, imparțial, neparțial, obiectiv, (înv.) nefățărit. (Om ~.)

nepărtinitor dex

Intrare: nepărtinitor
nepărtinitor adjectiv