NEPĂRTINÍRE s. f. Imparțialitate, obiectivitate. – Pref. ne- + părtinire.

NEPĂRTINÍRE s. f. (Pop.) Imparțialitate, obiectivitate. – Ne- + părtinire.

NEPĂRTINÍRE s. f. Lipsă de părtinire; imparțialitate; obiectivitate. Noi n-am ajuns încă așa departe ca să putem trata cu nepărtinire istoria contemporană. KOGĂLNICEANU, S. A. 77.

nepărtiníre s. f., g.-d. art. nepărtinírii

nepărtiníre s. f., g.-d. art. nepărtinírii

NEPĂRTINÍRE s. v. obiectivitate.

nepărtinire f. caracterul celui nepărtinitor, imparțialitate.

nepărtiníre f. Lipsă de părtinire, imparțialitate.

NEPĂRTINIRE s. imparțialitate, obiectivitate, (rar) neparțialitate, (ieșit din uz) obiectivism. (A dat dovadă de ~.)