NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care pare detașat de cele pământești; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Pref. ne- + pământean.

NEPĂMÂNTEÁN, -Ă, nepământeni, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este de pe pământ, care nu are caracterul lucrurilor de pe pământ; nepământesc; fig. care pare din altă lume. – Ne- + pământean.

NEPĂMÎNTEÁN, -Ă, nepămînteni, -e, adj. Care nu e de pe pămînt, care nu are caracterul lucrurilor de pe pămînt; din alte lumi, nepămîntesc; fig. care pare din altă lume, cu totul neobișnuit, nefiresc. De acolo, din tăcerea nepămînteană a sihlelor, se deștepta cîteodată urlet de fiare necunoscute. C. PETRESCU, A. 17.

!nepământeán adj. m., s. m., pl. nepământéni; adj. f., s. f. nepământeánă, pl. nepământéne

nepământeán adj. m., pl. nepământéni; f. sg. nepământeánă, pl. nepământéne

NEPĂMÂNTEÁN adj. v. supranatural.

nepământean a. și m. străin.

nepămînteán, -că adj. adj., pl. enĭ, ence. Străin, care nu e din acest pămînt.

NEPĂMÎNTEAN adj. imaterial, nematerial, nepămîntesc, supranatural.