NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

NEOTECTÓNIC, -Ă, neotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a geologiei care studiază mișcările mai recente de deformare a scoarței terestre. 2. Adj. Care ține de neotectonică, relativ la neotectonică. [Pr.: ne-o-] – Neo- + tectonică.

neotectónic (ne-o-) adj. m., pl. neotectónici; f. neotectónică, pl. neotectónice

neotectónic adj. m. (sil. ne-o-)

NEOTECTÓNIC, -Ă adj. Referitor la mișcările tectonice recente. [Cf. germ. neotektonisch].

NEOTECTÓNIC, -Ă I. adj. referitor la neotectonică. II. s. f. totalitatea mișcărilor tectonice recente. ◊ parte a geologiei care studiază mișcările de formare a scoarței tereste de la sfârșitul terțiarului și până în prezent. (< germ. neotektonisch, /II/ Neotektonik)

NEOTECTÓNIC, -Ă (< neo- + textonic) s. f., adj. 1. S. f. Parte a geotectonicii care studiază mișcările tectonice ale structurilor geologice recente (cuaternare). Printre manifestările neotectonice reprezentative se remarcă prăbușirea (5130 î. Hr.) pragului Bosfor (c. 70 m diferență de nivel) și formarea strâmtorii omonime, care a permis pătrunderea apelor M. Mediterane în zona Mării Negre, precum și formarea Deltei Dunării. 2. Adj. Care se referă la mișcările tectonice recente.