neostenit definitie

7 definiții pentru neostenit

NEOSTENÍT, -Ă, neosteniți, -te, adj. 1. Care nu obosește niciodată; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, neodihnit. 2. Care nu slăbește nicio clipă; susținut, perseverent. [Pr.: ne-os-] – Pref. ne- + ostenit.
NEOSTENÍT, -Ă, neosteniți, -te, adj. 1. Care nu obosește niciodată; p. ext. care este în continuă mișcare, în continuă activitate; foarte harnic, foarte activ; neobosit, odihnit. 2. Care nu slăbește nici o clipă; susținut, perseverent. [Pr.: ne-os-] – Ne- + ostenit.
neostenít (ne-os-) adj. m., pl. neosteníți; f. neostenítă, pl. neosteníte
neostenít adj. m. (sil. ne-os-), pl. neosteníți; f. sg. neostenítă, pl. neosteníte
NEOSTENÍT adj., adv. 1. adj. v. harnic. 2. adj. v. neobosit. 3. adv. v. continuu.
NEOSTENÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial (negativ de la ostenit) 1) (despre persoane) Care nu obosește deloc; care este mereu în acțiune, în continuă activitate; foarte harnic. 2) (despre activități) Care se desfășoară fără întreruperi; necontenit; continuu; neîntrerupt. [Sil. ne-o-] /ne- + ostenit
NEOSTENIT adj., adv. 1. adj. activ, harnic, muncitor, neobosit, silitor, sîrguincios, sîrguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Un om ~.) 2. adj. neistovit, neobosit, (livr.) infatigabil, (rar) neodihnit, (pop.) neostoit. (O activitate ~ în slujba patriei.) 3. adv. continuu, încontinuu, întruna, mereu, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, neobosit, permanent, pururi, veșnic, (înv. și reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (înv.) neapărat, nelipsit. (Se mișcă ~.)

neostenit dex

Intrare: neostenit
neostenit adjectiv
  • silabisire: ne-os-