Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru neoplatonism

NEOPLATON├ŹSM s. n. Doctrin─â filosofic─â din sec. III-VI care reformula filosofia lui Platon prin introducerea unor elemente din aristotelism, stoicism ├«n str├óns─â leg─âtur─â cu religia. [Pr.: ne-o-] ÔÇô Din fr. n├ęo-platonisme.
NEOPLATON├ŹSM s. n. Doctrin─â filozofic─â din sec. III-VI ai c─ârei adep╚Ťi reluau filozofia lui Platon, ├«ncerc├ónd s-o concilieze cu concep╚Ťiile mistice-religioase din Orient. [Pr.: ne-o-] ÔÇô Din fr. n├ęo-platonisme.
NEOPLATON├ŹSM s. n. Doctrin─â filozofic─â idealist─â, cu centrul ├«n Alexandria, ai c─ârei adep╚Ťi pretindeau c─â reiau filozofia platonic─â, pe care ├«ncercau s-o concilieze cu concep╚Ťiile mistico-religioase ale Orientului.
neoplaton├şsm (ne-o-pla-) s. n.
neoplaton├şsm s. n. (sil. ne-o-pla-)
NEOPLATON├ŹSM s.n. Curent filozofic mistic reac╚Ťionar, ap─ârut ├«n epoca elenistic─â ╚Öi ajuns la apogeu ├«n epoca de dec─âdere a Imperiului roman, care proclam─â ideea cre─ârii lumii prin ÔÇ×emana╚ŤiaÔÇŁ din divinitate ╚Öi pe aceea a cunoa╚Öterii prin extaz mistic. [Cf. fr. n├ęo-platonisme].
NEOPLATON├ŹSM s. n. doctrin─â filozofic─â care, reunind ├«ntr-o viziune original─â idealismul platonician cu idei pitagoreice, stoice ╚Öi cu misticismul oriental, proclam─â ideea cre─ârii lumii prin ÔÇ×emana╚ŤiaÔÇŁ din divinitate ╚Öi pe aceea a cunoa╚Öterii prin extaz mistic. (< fr. n├ęo-platonisme)
NEOPLATON├ŹSM n. (├«n sec. III-VI) Curent filozofic care a sistematizat platonismul, ├«mbin├óndu-l cu ideile aristotelismului ╚Öi cu cele ale neopitagorismului. [Sil. ne-o-] /<fr. n├ęo-platonisme
neoplatonism n. sistem─â filozofic─â, amestec de doctrinele lui Platon cu misticismul oriental.
* neoplaton├şzm n. O doctrin─â filosofic─â care sÔÇÖa format ├«n Alexandria (sec. III ╚Öi IV dup─â Hristos) ╚Öi care amestec─â oarecare ide─ş mistice ale Orientulu─ş cu ale lu─ş Platone. (Principali─ş e─ş reprezentan╚Ť─ş a┼ş fost Plotin, Porfiri┼ş ╚Öi Iamblih).
NEOPLATON├ŹSM (< fr. {i}) s. n. Reformulare a filozofiei lui Platon prin introducerea unor elemente din aristotelism, stoicism ╚Öi neopitagorism ╚Öi ├«n str├óns─â leg─âtur─â cu preocup─ârile religioase ale vremii; ini╚Ťiat de Plotin ├«n termenii emana╚Ťiei, continuat de Iamblichos, cu accentul pe teurgie ╚Öi magia ritual─â, n. a fost dezvoltat apoi, pe de o parte, ├«n direc╚Ťia teologic─â, dar nu cre╚Ötin─â, prin ╚ścoala din Atena, ├«ndeosebi ├«n opera lui Proclos, iar pe de alt─â parte, ├«n form─â cre╚Ötin─â, prin ╚ścoala din Alexandria, cel mai evident de Boethius; combinarea ferm─â cu cre╚Ötinismul au realizat-o Augustin, el ├«nsu╚Öi neoplatonician ├«nainte de convertire, ╚Öi Dionisie Pseudo-Areopagitul. P├ón─â ├«n 1250, n. a constituit filozofia dominant─â ├«n Europa, influen╚Ťa sa prelungindu-se apoi p├ón─â ├«n sec. 19 inclusiv.

Neoplatonism dex online | sinonim

Neoplatonism definitie

Intrare: neoplatonism
neoplatonism substantiv neutru
  • silabisire: ne-o-pla-