NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

NEOPLATÓNIC, -Ă, neoplatonici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neoplatonismului; neoplatonician (1). 2. Adj. Care ține de neoplatonism, privitor la neoplatonism; neoplatonician (2). [Pr.: ne-o-] – Neoplaton[ism] + suf. -ic. Cf. it. neoplatonico.

neoplatónic (ne-o-pla-) adj. m., s. m., pl. neoplatónici; adj. f., s. f. neoplatónică, pl. neoplatónice

neoplatónic s. m., adj. m. (sil. ne-o-pla-) platonic

NEOPLATÓNIC adj. (FILOZ.) neoplatonician.

NEOPLATÓNIC, -Ă adj., s.m. și f. Neoplatonician. [Cf. fr. néo-platonique].

NEOPLATÓNIC, -Ă adj., s. m. f. neoplatonician. (< fr. néo-platonique)

neoplatonic a. ce ține de neoplatonism.

NEOPLATONIC adj. (FILOZ.) neoplatonician.