neoplasticísm s. n.

NEOPLASTICÍSM s.n. Variantă a abstracționismului, care se caracterizează printr-un geometrism în care liniile și planurile de culoare se întretaie în unghi drept, ca și prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben și roșu. [< fr. néo-plasticisme].

NEOPLASTICÍSM s. n. variantă a abstracționismului, ca-racterizată printr-un geometrism în care liniile și planurile de culoare se întretaie în unghi drept și prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben și roșu. (< fr. néo-plasticisme)

NEOPLASTICÍSM (< fr.) s. n. Teorie estetică abstracționistă apărută, începând din 1917, în Olanda, promovată de P. Mondrian sub influența cubismului, dezvoltată și aplicată de grupul De Stijl. Constă în folosirea exclusivă a unghiului drept, creat prin întretăierea de linii orizontale și verticale și a unei game cromatice reduse (cele trei culori primare: roșu, galben și albastru). A avut o influență asupra noii generații de pictori și sculptori abstracționiști.