neomenos definitie

10 definiții pentru neomenos

NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenos.
NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie, fără milă; rău; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenos.
NEOMENÓS, -OÁSĂ, neomenoși, -oase, adj. Lipsit de omenie sau de bună-cuviință, fără milă; inuman, rău, crud. Comșa fu de părere că masa se prelungește peste măsură, neomenos spectacol sub ochii celor ținuți să postească, în picioare. C. PETRESCU, Î. II 144. Noi nu știam la sufletul nostru nici o faptă neomenoasă să fi săvîrșit. ISPIRESCU, L. 378.
neomenós (ne-o-) adj. m., pl. neomenóși; f. neomenoásă, pl. neomenoáse
neomenós adj. m. (sil. ne-o-), pl. neomenóși; f. sg. neomenoásă, pl. neomenoáse
NEOMENÓS adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. aspru. 3. adj. v. barbar.
NEOMENÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care denotă lipsă de milă; neomenesc; neomenos; crud. [Sil. ne-o-] /ne- + omenos
neomenos a. 1. fără milă; 2. fără omenie.
neomenós, -oásă (eo 2 sil.) adj. Fără omenie, crud, barbar. Adv. A te purta neomenos. – Rar și -nít.
NEOMENOS adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Un om ~; se poartă ~.)

neomenos dex

Intrare: neomenos
neomenos adjectiv
  • silabisire: ne-o-