Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru neomenos

NEOMEN├ôS, -O├üS─é, neomeno╚Öi, -oase, adj. Lipsit de omenie, f─âr─â mil─â; r─âu; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] ÔÇô Pref. ne- + omenos.
NEOMEN├ôS, -O├üS─é, neomeno╚Öi, -oase, adj. Lipsit de omenie, f─âr─â mil─â; r─âu; crud, neomenit. [Pr.: ne-o-] ÔÇô Ne- + omenos.
NEOMEN├ôS, -O├üS─é, neomeno╚Öi, -oase, adj. Lipsit de omenie sau de bun─â-cuviin╚Ť─â, f─âr─â mil─â; inuman, r─âu, crud. Com╚Öa fu de p─ârere c─â masa se prelunge╚Öte peste m─âsur─â, neomenos spectacol sub ochii celor ╚Ťinu╚Ťi s─â posteasc─â, ├«n picioare. C. PETRESCU, ├Ä. II 144. Noi nu ╚Ötiam la sufletul nostru nici o fapt─â neomenoas─â s─â fi s─âv├«r╚Öit. ISPIRESCU, L. 378.
neomenós (ne-o-) adj. m., pl. neomenóși; f. neomenoásă, pl. neomenoáse
neomenós adj. m. (sil. ne-o-), pl. neomenóși; f. sg. neomenoásă, pl. neomenoáse
NEOMENÓS adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. aspru. 3. adj. v. barbar.
NEOMENÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care denotă lipsă de milă; neomenesc; neomenos; crud. [Sil. ne-o-] /ne- + omenos
neomenos a. 1. f─âr─â mil─â; 2. f─âr─â omenie.
neomen├│s, -o├ís─â (eo 2 sil.) adj. F─âr─â omenie, crud, barbar. Adv. A te purta neomenos. ÔÇô Rar ╚Öi -n├şt.
NEOMENOS adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, c├«inos, cr├«ncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necru╚Ť─âtor, neiert─âtor, ne├«mbl├«nzit, ne├«nduplecat, ne├«ndurat, ne├«ndur─âtor, nemilos, neuman, r─âu, s─âlbatic, s├«ngeros, violent, (livr.) sanguinar, (├«nv. ╚Öi pop.) n─âsilnic, (├«nv. ╚Öi reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. ╚Öi Bucov.) avan, haps├«n, (├«nv.) jestoc, neomenit, sanguinic, s─âlb─âticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Un om ~; se poart─â ~.)

Neomenos dex online | sinonim

Neomenos definitie

Intrare: neomenos
neomenos adjectiv
  • silabisire: ne-o-