NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Pref. ne- + omenit.

NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Înv.) Neomenos. [Pr.: ne-o-] – Ne- + omenit.

NEOMENÍT, -Ă, neomeniți, -te, adj. (Învechit) Neomenos, rău. Neomenit și sălbatic obicei. DRĂGHICI, R. 194. În pizma acestui neomenit zmeu, carele mă ține cu atîta pază grozavă în ladă. GORJAN, H. I 11. ◊ (Substantivat) Cine să fie acel neomenit carele mi-a necinstit perii cei albi ai bătrînețelor mele? ISPIRESCU, L. 121.

neomenít (înv.) (ne-o-) adj. m., pl. neomeníți; f. neomenítă, pl. neomeníte

neomenít adj. m. (sil. ne-o-), pl. neomeníți; f. sg. neomenítă, pl. neomeníte

NEOMENÍT adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros,violent.

neomenós, -oásă (eo 2 sil.) adj. Fără omenie, crud, barbar. Adv. A te purta neomenos. – Rar și -nít.

neomenit adj., adv. v. APRIG. ASPRU. BARBAR. BRUTAL. CÎINOS. CRÎNCEN, CRUD. CRUNT. CUMPLIT. FEROCE. FIOROS. HAIN. INUMAN. NECRUȚĂTOR. NEIERTĂTOR. NEÎMBLÎNZIT. NEÎNDUPLECAT. NEÎNDURAT. NEÎNDURĂTOR. NEMILOS. NEOMENOS. NEUMAN. RĂU. SĂLBATIC. SÎNGEROS. VIOLENT.