Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru neolitic

NEOL├ŹTIC, -─é, neolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Perioad─â din istoria omenirii care a urmat dup─â mezolitic ╚Öi a precedat epoca metalelor, caracterizat─â prin folosirea uneltelor de piatr─â ╚Ölefuit─â ╚Öi de bronz, prin apari╚Ťia agriculturii primitive, a cre╚Öterii vitelor ╚Öi a ol─âritului; epoca pietrei ╚Ölefuite. 2. Adj. Care apar╚Ťine neoliticului (1), care se refer─â la neolitic. [Pr.: ne-o-] ÔÇô Din fr. n├ęolithique.
NEOL├ŹTIC, -─é, neolitici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Perioad─â din istoria omenirii care a urmat dup─â mezolitic ╚Öi a precedat epoca metalelor, caracterizat─â prin folosirea uneltelor de piatr─â lustruit─â ╚Öi de bronz, prin apari╚Ťia agriculturii primitive, a cre╚Öterii vitelor ╚Öi a ol─âriei; epoca pietrei lustruite. 2. Adj. Care apar╚Ťine neoliticului (1), care se refer─â la neolitic. [Pr.: ne-o-] ÔÇô Din fr. n├ęolithique.
NEOL├ŹTIC, -─é, neolitici, -e, adj. Referitor la ultima faz─â a evolu╚Ťiei industriei omului preistoric. ÔÖŽ (Substantivat, n.) Ultima epoc─â a preistoriei, epoca pietrei lustruite (caracterizat─â prin folosirea uneltelor de piatr─â lustruit─â sau de bronz, prin apari╚Ťia agriculturii primitive, a cre╚Öterii vitelor ╚Öi a ol─âriei). ÔÖŽ (Substantivat, n.) Etajul inferior al cuaternarului superior.
neol├ştic1 (ne-o-) adj. m., pl. neol├ştici; f. neol├ştic─â, pl. neol├ştice
neol├ştic2 (ne-o-) s. n.
neol├ştic adj. m. (sil. ne-o-), pl. neol├ştici; f. sg. neol├ştic─â, pl. neol├ştice
NEOL├ŹTIC s.n. Ultima epoc─â a preistoriei, caracterizat─â prin folosirea uneltelor de piatr─â lustruit─â ╚Öi de bronz, prin apari╚Ťia agriculturii primitive, a cre╚Öterii vitelor ╚Öi a ol─âriei. // adj. Care dateaz─â din aceast─â epoc─â. [< fr. n├ęolithique, cf. gr. neos ÔÇô nou, lithos ÔÇô piatr─â].
NEOL├ŹTIC, -─é adj., s. n. (din) perioada comunei primitive, ├«ntre mezolitic ╚Öi epoca metalelor, caracterizat─â prin folosirea uneltelor de piatr─â lustruit─â ╚Öi de bronz, prin apari╚Ťia agriculturii, a cre╚Öterii vitelor ╚Öi a ol─âriei. (< fr. n├ęolithique)
NEOL├ŹTIC ~c─â (~ci, ~ce) ╚Öi substantival 1) Care ╚Ťine de perioada uneltelor de piatr─â ╚Ölefuit─â. 2) Care dateaz─â din aceast─â perioad─â. [Sil. ne-o-] /<fr. n├ęolithique
* neol├ştic, -─â adj. (vgr. lithos, peatr─â). Din epoca cea ma─ş no┼ş─â a et─â╚Ťi─ş de peatr─â.
NEOLITIC, a treia perioad─â a culturii preistorice situat─â ├«ntre Mezolitic ╚Öi Epoca metalelor, corespunz─âtoare intervalului 7000-2500 ├«. Hr. Se caracterizeaz─â prin unelte de silex, ├«n special microlite ╚Ölefuite. Se dezvolt─â ol─âritul, agricultura, domesticirea ╚Öi cre╚Öterea animalelor. Pe terit. Rom├óniei, culturile reprezentative pentru N. timpuriu sunt Schela Cladovei (7000-5800 ├«. Hr.) ╚Öi Stra─Źevo-Cri╚Ö (5800-5200 ├«. Hr.), pentru cel mijlociu este cultura Boian, iar pentru Eneolitic, culturile Cucuteni ╚Öi Gumelni╚Ťa.
NEO- ÔÇ×nou, recent, t├«n─âr, imaturÔÇŁ. ÔŚŐ gr. neos ÔÇ×nouÔÇŁ > fr. n├ęo-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. neo-. Ôľí ~antrop (v. -antrop), s. m., denumire dal─â omului fosil asem─ân─âtor celui de tip actual; ~artroz─â (v. -artroz─â), s. f., 1. Articula╚Ťie nou creat─â ├«ntre dou─â extremit─â╚Ťi osoase. 2. Articula╚Ťie nou creat─â prin artroplastie ├«ntr-o anchiloz─â osoas─â; ~biogenez─â (v. bio-, v. -genez─â), s. f., ipotez─â conform c─âreia via╚Ťa a ap─ârut de mai multe ori pe globul p─âm├«ntesc; ~centromer (v. centro-, v. -mer), s. n., regiune cromozomial─â care ├«ndepline╚Öte, par╚Ťial, func╚Ťiile centromerului; ~cit (v. -cit), s. n., celul─â de forma╚Ťie recent─â; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., apari╚Ťie a neocitelor ├«n s├«nge; ~cotil (v. -cotil), s. n., cavitate cotiloidian─â ├«n luxa╚Ťia congenital─â a ╚Öoldului; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â ecosistemele recente; ~fil (v. -fil1), adj., s. m. ╚Öi f., (persoan─â) care prezint─â neofilie; ~filie (v. -filie1), s. f., afinitate excesiv─â pentru tot ceea ce este nou; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante antropocore ├«ncet─â╚Ťenite pe alte continente ╚Öi ├«n timpuri mai recente; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â patologic─â de tot ceea ce este nou; ~gen (v. -gen1), s. n., a doua perioad─â a erei neozoice; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., forma╚Ťie recent─â de ╚Ťesuturi; ~glicogenez─â (v. glico-, v. -genez─â), s. f., formare de glucoz─â din proteine sau lipide; ~id─â (v. -id), s. f., curb─â plan─â ob╚Ťinut─â dintr-o curb─â dat─â, cu ajutorul unui punct fix ╚Öi al unei secante care se rote╚Öte sprijinindu-se pe punctul fix; sin. spirala lui Arhimede; ~litic (v. -litic1), adj., s. n., 1. adj., Care apar╚Ťine neoliticului. 2. s. n., Epoca pietrei lustruite; ~log (v. -log), s. m., persoan─â care folose╚Öte frecvent termeni recent ├«mprumuta╚Ťi; ~logie (v. -logie1), s. f., introducere, folosire a neologismelor; ~morf (v. -morf), adj., cu ├«nf─â╚Ťi╚Öare nou─â sau cu caractere noi; ~morfie (v. -morfie), s. f., apari╚Ťie la hibrizii din prima genera╚Ťie a unor caractere noi, deosebite de cele ale p─ârin╚Ťilor; ~morfogen (v. morfo-, v. -gen1), adj., (despre factori) care produce neomorfoze; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., 1. s. f., Regenerare a ╚Ťesuturilor sau organelor distruse. 2. Regenerare a unui organ ├«ntr-o form─â nou─â ╚Öi neobi╚Önuit─â; ~pitec (v. -pitec), s. m., specie de maimu╚Ť─â de la ├«nceputul erei ter╚Ťiare; ~plasm (v. -plasm), s. n., ╚Ťesut de neoforma╚Ťie, rezultat din proliferarea patologic─â a celulelor; ~plazie (v. -plazie), s. f., proces patologic de formare a unui ╚Ťesut nou, printr-o ├«nmul╚Ťire excesiv─â a celulelor; ~tenie (v. -tenie), s. f., (la unele animale) fenomen de persisten╚Ť─â a caracterelor larvare ├«n starea de adult; ~tip (v. -tip), s. n., exemplar botanic care ├«nlocuie╚Öte tipul pierdut sau distrus, colectat de pe locul clasic; ~zoic (v. -zoic), s. n., ultima er─â geologic─â, care se continu─â de la sf├«r╚Öitul mezozoicului p├«n─â ast─âzi, cuprinz├«nd perioadele paleogen─â, neogen─â ╚Öi cuaternar─â; sin. cainozoic, cenozoic; ~zom (v. -zom), s. m., precursor al ribozomului.

Neolitic dex online | sinonim

Neolitic definitie

Intrare: neolitic
neolitic adjectiv
  • silabisire: ne-o-