NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.

NEOLINGVÍSTIC, -Ă, neolingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Curent lingvistic caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea cu ajutorul ariilor lingvistice a deosebirilor dintre limbi înrudite. 2. Adj. De neolingvistică. Școala neolingvistică. [Pr.: ne-o-] – Din it. neolinguistica.

neolingvístică (ne-o-) s. f., g.-d. art. neolingvísticii

neolingvístic adj. ─> lingvistic

neolingvístică s. f. (sil. ne-o-), g.-d. art. neolingvísticii

NEOLINGVÍSTIC, -Ă adj. Referitor la neolingvistică. [< it. neolinguistico].

NEOLINGVÍSTICĂ s.f. Curent lingvistic creat de lingviștii italieni Bertoni și Bartoli, ale căror teorii se întemeiază pe idei ale idealismului lui Vossler și ale geografiei lingvistice. [< it. neolinguistica].

NEOLINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la neolingvistică. II. s. f. curent lingvistic care se întemeiază pe concepțiile idealiste ale romanistului german Vossler și pe ideile geografiei lingvistice. (< it. neolinguistico, /II/ neolinguistica)

NEOLINGVÍSTIC, -Ă adj. (< it. neolinguistico): în sintagma curent neolingvistic (v.).

NEOLINGVÍSTICĂ s. f. (< it. neolinguistica): curent lingvistic creat de lingviștii italieni Giulio Bertoni și Matteo Bartoli. Este caracterizat prin importanța acordată împrumuturilor, prin negarea legilor lingvistice și prin explicarea, cu ajutorul ariilor lingvistice, a deosebirilor dintre limbile înrudite (v. curént).