Dicționare ale limbii române
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néokantien.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
NEOKANTIÁN, -Ă, neokantieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al neokantianismului. 2. Adj. Care ține de neokantianism, caracteristic, propriu neokantianismului. [Pr.: ne-o-kan-ti-an] – Din fr. néo-kantien.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
neokantián (ne-o-, -ti-an) adj. m., s. m., pl. neokantiéni (-ti-eni); adj. f., s. f. neokantiánă, pl. neokantiéne
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
neokantián s. m., adj. m. (sil. ne-o-) kantian
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
NEOKANTIÁN, -Ă adj. Referitor la neokantianism. // s.m. și f. Adept al neokantianismului. [Pron. -ti-an. / < fr. néo-kantien].
NEOKANTIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al neokantianismului. (< fr. néo-kantien)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
neokantian dex
Intrare: neokantian (adj.)
neokantian
adjectiv
- silabisire: ne-o-
Intrare: neokantian (s.m.)
neokantian
substantiv masculin
- silabisire: ne-o-