Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru neodim

NEODÍM s. n. Element chimic din grupa pământurilor rare. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néodyme.
NEODÍM s. n. Element chimic din grupa pământurilor rare. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néodyme.
neodím (ne-o-) s. n.; simb. Nd
neodím s. n. (sil. ne-o-); simb. Nd
NEODÍM s.n. Element din familia pământurilor rare. [< fr. néodyme].
NEODÍM s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. néodyme)
NEODÍM n. Metal de culoare argintie, ai cărui compuși sunt întrebuințați în industria sticlei. [Sil. ne-o-] /<fr. néodyme
Nd, simbol chimic pentru neodim.
NEODÍM (< fr. {i}; {s} neo- + gr. [di]dymos „geamăn”) s. n. Element chimic (Nd; nr. at. 60, m. at. 144,24) din grupa lantanidelor. A fost descoperit de chimistul austriac C. Auer von Welsbach în 1885. Component al aliajelor pentru construcția de avioane și rachete, precum și al materialelor pentru lasere.

neodim definitie

neodim dex

Intrare: neodim
Nd simbol
neodim substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: ne-o-dim