neocortex definitie

7 definiții pentru neocortex

NEOCÓRTEX, neocortexuri, s. n. (Anat.) Porțiune din creier care filogenetic este cea mai recentă și constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neocortex, engl. neocortex.
NEOCÓRTEX, neocortexuri, s. n. (Anat.) Porțiune din creier care filogenetic este cea mai recentă și constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-cortex, engl. neocortex.
!neocórtex (ne-o-) s. n., pl. neocórtexuri
neocórtex s. n. (sil. ne-o-); pl. neocórtexuri
NEOCÓRTEX s.n. (Anat.) Porțiune din creier care constituie la om cea mai mare parte a scoarței cerebrale. [< fr. néo-cortex, cf. gr. neos – nou, lat. cortex – scoarță].
NEOCÓRTEX s. n. formațiunea cea mai recentă a cortexului cerebral. (< fr. néo-cortex)
NEOCÓRTEX (< fr., engl.; {s} neo- + lat. cortex „scoarță”) s. n. (ANAT.) Regiune a scoarței cerebrale și constituind locul de plecare al tuturor căilor motorii voluntare și al unei părți a căilor motorii semiautomate, precum și locul de sosire a majorității căilor senzitive și senzoriale. Este partea cea mai recent dezvoltată în cursul evoluției filogenetice a scoarței creierului. Sin. neopallium.

neocortex dex

Intrare: neocortex
neocortex substantiv neutru
  • silabisire: ne-o-