Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru neocor

NEOCÓR s.m. 1. Păzitor al unui templu în vechea Grecie. 2. Preot însărcinat cu administrarea unui sanctuar (la catolici). [< fr. néocore, cf. gr. neokoros].
NEOCÓR s. m. 1. păzitor al unui templu în Grecia antică. 2. cetate care avea sub oblăduirea sa un templu al unei divinități însemnate sau al cultului imperial. 3. preot administrator al unui sanctuar (la catolici). (< fr. néocore, gr. neokoros)

neocor definitie

neocor dex

Intrare: neocor
neocor