Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru neoclasicism

NEOCLASIC├ŹSM s. n. Curent ├«n art─â, literatur─â ╚Öi arhitectur─â ap─ârut ├«n sec. XVIII care ├«╚Öi ia ca model arta, literatura ╚Öi arhitectura clasic─â (antic─â). [Pr.: ne-o-] ÔÇô Din fr. n├ęoclassicisme.
NEOCLASIC├ŹSM s. n. Curent ├«n art─â, literatur─â ╚Öi arhitectur─â ap─ârut ├«n sec. XVIII care ├«╚Öi ia ca model arta, literatura ╚Öi arhitectura clasic─â (antic─â). [Pr.: ne-o-] ÔÇô Din fr. n├ęo-classicisme.
NEOCLASIC├ŹSM s. n. Curent ├«n art─â ╚Öi ├«n arhitectur─â, dezvoltat ├«n secolul al XIX-lea ╚Öi care ├«╚Öi ia ca model arta ╚Öi arhitectura clasic─â.
neoclasic├şsm (ne-o-cla-) s. n.
neoclasic├şsm s. n. (sil. ne-o-cla-)
NEOCLASIC├ŹSM s.n. Tendin╚Ť─â artistic─â ╚Öi literar─â de a re├«nvia anumite tr─âs─âturi ale clasicismului (re├«ntoarcerea la idealurile antice, echilibru, simetrie, reconsiderarea formei, orizonturi mai calme). [Cf. fr. n├ęo-classicisme, it. neoclassicismo].
NEOCLASIC├ŹSM s. n. 1. curent ├«n art─â, literatur─â ╚Öi arhitectur─â care re├«nvie anumite tr─âs─âturi ale clasicismului. 2. tendin╚Ť─â de re├«ntoarcere la principiile ╚Öi formele muzicii (pre)clasice. (< fr. n├ęo-classicisme)
NEOCLASIC├ŹSM n. Curent ├«n literatur─â ╚Öi art─â care re├«nvie unele particularit─â╚Ťi caracteristice clasicismului. [Sil. ne-o-] /<fr. n├ęo-classicisme
neoclasicism, orientare cu caracter istoricizant afirmat─â ├«n componistica primei jum─ât─â╚Ťi a sec. 20, cu prec─âdere ├«n deceniile 2-4 dar cu notabile ramific─âri ╚Öi dincolo de acest interval. Faimoasa deviz─â a ÔÇ×├«ntoarcerii la BachÔÇŁ atribuit─â lui Stravinski (1924) ÔÇô ╚Öi pe care Nadia Boulanger continua s─â o propage ├«n anii ÔÇÖ30 la cursurile sale de compozi╚Ťie (2) de la ├ëcole Normale din Paris ÔÇô a exprimat ├«n esen╚Ť─â o anumit─â frond─â ÔÇ×revivalist─âÔÇŁ a unei p─âr╚Ťi a compozitorilor ├«nceputului de sec.; ├«mpotrivirea acestora at├ót fa╚Ť─â de excesele literaturizante ╚Öi hipertrofia formal─â proprii romantismului* t├órziu c├ót ╚Öi fa╚Ť─â de psihologismul exacerbat al expresionismului a n─âscut, prin contrast, n─âzuin╚Ťa revenirii la ÔÇ×un spirit de echilibru ╚Öi re╚ŤinereÔÇŁ (Gis├Ęle Brelet) ╚Öi a restabilirii valorilor ÔÇ×pur muzicaleÔÇŁ ale discursului ÔÇô ├«ntre altele, pregnan╚Ťa ╚Öi claritatea tematicii (v. tem─â) ╚Öi a formei ÔÇô tr─âs─âturi reg─âsibile ├«n muzica epocilor mai vechi. Atitudinea neoclasic─â este prin defini╚Ťie dual─â: ea este, pe de o parte, explicit referen╚Ťial─â ÔÇô fiindc─â presupune raportarea deliberat─â a creatorilor de modele (de form─â, scriitur─â, stil*) ale trecutului muzical pre-romantic, ├«n spe╚Ť─â clasic (v. clasicism) dar mai ales ante-clasic ÔÇô iar pe de alt─â parte, esen╚Ťialmente modern─â, ├«n sensul libert─â╚Ťii pe care compozitorii o manifest─â ├«n ÔÇ×interpretareaÔÇŁ (Craft) modelelor ├«n cauz─â, a largii disponibilit─â╚Ťi (estetice, stilistice, tehnice) cu care sunt abordate / tratate ÔÇ×obiecteleÔÇŁ muzicale tradi╚Ťionale. Dimensiunea modern─â a n. este determinat─â at├ót de recurgerea la cuceririle de limbaj ale sec. 20 ÔÇô ca de ex. libera folosire a totalului cromatic, sau reformele ├«n domeniul modalului (v. mod) ÔÇô c├ót ╚Öi, adesea, de ironia sau spiritul parodic al evoc─ârii, de diferitele grade de distorsiune aplicate datelor mo╚Ötenite, dovezi evidente ale distan╚Ť─âtii creatorului fa╚Ť─â de trecutul pe care doar aparent ├«l ÔÇ×citeaz─âÔÇŁ [Simfonia clasic─â de Prokofiev (1917) ofer─â un exemplu gr─âitor ├«n acest sens]. ├Än virtutea acestei fidelit─â╚Ťi ambigue sau ├«n╚Öel─âtoare fa╚Ť─â de modelele istorice, demersul neoclasic este mai cur├ónd unul pseudo-restitutiv. Reac╚Ťiile de adversitate pe care n. le-a suscitat printre sus╚Ťin─âtorii muzic─â de avangard─â (v. modern─â, muzic─â) s-au focalizat ├«n mare parte asupra produc╚Ťiei neoclasice a lui Stravinski, c─âreia i s-au imputat caracterul ÔÇ×reac╚ŤionarÔÇŁ (Adorno) ╚Öi apelul la ÔÇ×un univers de referin╚Ťe culturaleÔÇŁ frustrant pentru ÔÇ×inven╚ŤieÔÇŁ (Boulez). De altfel ├«n cel de al 8-lea deceniu al sec. 20, unii contestatari din occid. ai muzicilor cu adres─â istoric─â continuau s─â se exprime, de pe pozi╚Ťii ideologice de st├ónga, ├«n termeni similari, denun╚Ť├ónd ├«n crea╚Ťiile de acest tip ÔÇ×ideologia retrospectivist─âÔÇŁ ╚Öi ├«nlocuirea ÔÇ×inven╚Ťiei autenticeÔÇŁ cu ÔÇ×un formidabil edificiu al AmintiriiÔÇŁ (Deli├Ęge) ÔÇô o atitudine deja neconcordant─â cu spiritul nediscriminator al noii epoci; c─âci ÔÇ×apari╚Ťia, ├«ncep├ónd cu anii ÔÇÖ70, a sensibilit─â╚Ťilor postmoderne [v. postmodern─â, muzic─â] a f─âcut posibil─â considerarea n. nu drept regresiv sau nostalgic, ci drept o expresie a g├óndiri pluriforme tipic contemporaneÔÇŁ (Whittall). Crea╚Ťia neoclasic─â a lui Stravinski ilustreaz─â exemplar observa╚Ťia de mai sus, prin disponibilitatea referen╚Ťial─â enorm─â a compozitorului fa╚Ť─â de orice preexistent muzical (Stravinski ÔÇ×cite╚ÖteÔÇŁ ├«n felul s─âu textele oferite de istorie), disponibilitate ce o anticip─â pe aceea caracteristic─â psihismului postmodern. Caracterul pseudo-restitutiv al compozi╚Ťiilor ÔÇ×neoÔÇŁ-stravinskiene rezid─â ├«n faptul c─â aici ╚Öi-au g─âsit aplicarea o sum─â de principii ╚Öi tehnici prin care compozitorul a revolu╚Ťionat muzica veacului; printre acestea, o extrem de personalizat─â art─â a mixajelor de identit─â╚Ťi muzicale eterogene: tematice, arm. (v. armonie), polif. (originale sau ├á la mani├Ęre), citate* de varii provenien╚Ťe ╚Öi ÔÇ×comentariiÔÇŁ ale acestora etc., articulate ├«n veritabile ÔÇ×scenariiÔÇŁ intertextuale (chiar ╚Öi cu privire la prima ╚Öi cea mai ortodox-neoclasic─â crea╚Ťie a lui Stravinski, baletul ÔÇ×PulcinellaÔÇŁ compus ÔÇ×pe teme, pe fragmente ╚Öi piese de PergolesiÔÇŁ, R. Vlad observa c─â ÔÇ×aportul personal al creatorului vizeaz─â din plin dimensiunea armonic─âÔÇŁ). Punctele de referin╚Ť─â ale n. sunt ├«n principal cele furnizate de muzica sec. 17-18 ├«n mai mic─â m─âsur─â de clasicismul vienez ╚Öi foarte frecvent de epoca baroc─â (v. baroc) ÔÇô neobarocul constituindu-se ├«ntr-un segment central al istorismului muzical neoclasic. Distinctive pentru direc╚Ťia neobaroc─â sunt revenirile la forme, genuri*, gramatici muzicale (v. sintax─â (2)) proprii componisticii preclasice (baroce): de la formele / gramaticile polif. (v. polifonie) de tip contrapunctic-imitativ (v. contrapunct) sau de tipul varia╚Ťiei* polif., la cele omofone*, ├«nglob├ónd eventual ╚Öi polif. (suita* ╚Öi sonata* preclasic─â), la formele concertante (concerto grosso*) sau la forme / genuri vocal.-orch. (orat.*, cantata*), proprii aceleia╚Öi epoci. ├Än planul limbajului, liniarismul* polif. a reprezentat replica cea mai important─â a neobarocului la polif. ÔÇ×istoric─âÔÇŁ baroc─â ╚Öi totodat─â modalitatea cea mai radical─â de a o transgresa; exacerb─ârile motorice ale structurilor* ostinato* apar ╚Öi ele, uneori, drept un pandant modern al construc╚Ťiilor polif. cu bas ostinato ale settecento-ului ╚Öi ├«n general al ÔÇ×cinetismuluiÔÇŁ baroc. Pe c├ót de vast─â, pe at├ót de de diferen╚Ťiat─â, ├«n func╚Ťie nu numai de tehnicile ci ╚Öi de viziunile (inclusiv asupra trecutului), mai divizate ca oric├ónd p├ón─â atunci, ale creatorilor care au produs-o, literatura neoclasic─â este clasificabil─â tipologic dup─â criterii diverse, nici unul dintre ele neav├ónd ├«ns─â o relevan╚Ť─â absolut─â. C─âteva linii de for╚Ť─â ale n. pot fi totu╚Öi stabilite dup─â criteriile relativ obiective ale a) cronologiei manifest─ârilor; b) consisten╚Ťei ╚Öi persisten╚Ťei ├«n timp ale anumitor ÔÇ×filoaneÔÇŁ neoclasice; c) for╚Ťei de materializare a conceptului neoclasic ├«n anumite crea╚Ťii individuale. ├Äntr-un prim grup de manifest─âri neoclasice ce se configureaz─â ├«n deceniului 2 al sec. 20 se ├«nscriu, ├«naintea crea╚Ťiilor ├«n acest stil, deja men╚Ťionate, ale lui Prokofiev ╚Öi Stravinski, contribu╚Ťiile lui Ravel (suita pentru pian Le tombeau de Couperin) ╚Öi Enescu (Suita a II-a pentru orchestr─â) ÔÇô cu precizarea faptului c─â locul lui Enescu ├«n cronologia n. europ. este ├«nc─â mai vechi, el fiindu-i asigurat de lucr─âri de aceast─â factur─â compuse ├«n 1903 (Suita I pentru orchrstr─â, Suita a II-a pentru pian). Crea╚Ťiile neoclasice ale lui Hindemith (compozitor ce p─âtrunde ╚Öi ├«n ÔÇ×e╚Öalonul neoclasicÔÇŁ al deceniului 2 printr-o neo-bachian─â Sonat─â pentru viol─â solo) se situeaz─â cu prec─âdere ├«n deceniul 3, concretiz├óndu-se ├«n anumite lucr─âri apar╚Ťin├ónd seriilor Kammermusik ╚Öi Konzertmusik, ├«n ciclul vocal Das Marienleben ╚Öi ├«n Concertul pentru orchestr─â ÔÇô ÔÇ×poate una din cele mai reprezentative partituri neobaroce din c├óte exist─âÔÇŁ (W.G. Berger). N. hindemithian nu poate fi separat, ├«n anumite cazuri, de tendin╚Ťele a╚Öa-numitei Neue Sachlichkeit (ÔÇ×noua obiectivitateÔÇŁ), dominant─â ├«n Germania anilor ÔÇÖ20. ├Än afara celor trei mari zone relativ compacte ╚Öi extinse ├«n timp, reprezentate prin produc╚Ťiile lui Stravinski, Hindemith ╚Öi ale italienilor Respighi, Casella, Malipiero, Petrassi ÔÇô ultimii, anima╚Ťi de idealul reevalu─ârii moderne a tradi╚Ťiilor muzicale na╚Ťionale, de la gregorian (v. gregorian─â, muzic─â), la polif., vocal─â renascentist─â (v. Rena╚Ötere) ╚Öi mo╚Ötenirea instrumental─â baroc─â ÔÇô n. a mai inclus ├«n sfera sa crea╚Ťii ale altor compozitori marcan╚Ťi ai sec. trecut, cu abord─âri dintre cele mai diferite ale modelelor ÔÇ×vechiÔÇŁ: dac─â Honegger (orat. Le roi David, Partita pentru dou─â piane, Suita arhaic─â pentru orch.) ader─â temporar la politonalitate* (sus╚Ťin├ónd c├ó folose╚Öte acordurile politonale ÔÇ×├«n acela╚Öi fel ├«n care Bach se servea de elementele arm. tonaleÔÇŁ), Sch├Ânberg compune ÔÇ×cu nostalgia stilului vechiÔÇŁ (cum ├«nsu╚Öi declar─â), pe o tem─â, de explicit─â adres─â baroc─â, dar utiliz├ónd un limbaj ultracromatic ╚Öi procedee varia╚Ťionale serial-dodecafonice (v. serial─â, muzic─â; dodecafonie) Varia╚Ťiuni pe un recitativ pentru org─â, op. 40, ├«n timp ce Bart├│k ÔÇ×echivaleaz─âÔÇŁ datul muzical baroc cu cel de extrac╚Ťie sau de analogie folcloric─â, ├«n plan tematic (Divertisment pentru orch. de coarde, Concerto pentru orch.), inclusiv ├«n sintaxe (2) polif. (Microcosmos, Duo-uri pentru violine); replici neobaroce la Clavecinul bine temperat apar la Hindemith (Ludus tonalis) (1942) ╚Öi, ├«n perioada postbelic─â, la ╚śostakovici (24 Preludii ╚Öi fugi). O consistent─â literatur─â neoclasic─â datorat─â unor compozitori rom├óni se configureaz─â, ├«n perioada inter- ╚Öi postbelic─â, ├«n coordonatele unor g├óndiri / tehnici tonal / modale, uneori cu referiri cromatice, ulterior neo-modale, uneori cu referiri mai mult sau mai pu╚Ťin directe la elementul autohton, prin: Laz─âr (Concerto grosso, Concertele nr. 2 ╚Öi 3 pentru pian ╚Öi orch.), Vancea (Preludiu, Fuga ╚Öi Toccata pentru pian), Lipatti (Concertino ├«n stil clasic pentru pian ╚Öi orch. de coarde), Mihalovici (Divertisment pentru orch. mic─â, Preludiu ╚Öi Inven╚Ťiune pentru orch. de coarde, Toccata pentru pian ╚Öi orch.), Silvestri (Preludiu ╚Öi Fuga (Toccata) pentru orch.), P. Constantinescu (Triplu concert pentru vl., v.cel., pian ╚Öi orch.), I. Dumitrescu (Concert pentru orch. de coarde), Negrea (Concert pentru orch.), Ciortea (Passacaglia ╚Öi Toccata pentru orch.), Todu╚Ť─â (Psalmii- 23, pentru cor a cappella, 97, pentru cor mixt ╚Öi org─â, 133, pentru cor mixt, soli ╚Öi orch. mare; Passacaglia pentru pian) ╚Ö.a. ├Än decursul timpului ÔÇô procesul f─âc├óndu-se sim╚Ťit ├«nc─â din anii ÔÇÖ30 ÔÇô n. ├«╚Öi va preschimba adesea calitatea de stil ├«n aceea de componen╚Ť─â stilistic─â cu caracter aluziv, prin incorpor─âri ale ÔÇ×trimiterilorÔÇŁ de tot felul la clasic sau baroc ├«n sinteze sau chiar ├«n caleidoscoape complexe polireferen╚Ťiale. Absorbit ├«n cele din urm─â ├«n fenomenalitatea postmodern─â, gestul pseudo-restitutiv ├«╚Öi va des─âv├ór╚Öi, istoric, devenirea.
NEOCLASIC├ŹSM (< fr. {i}) s. n. 1. Mi╚Öcare artistic-literar─â din a doua jum─âtate a sec. 19 ╚Öi din sec. 20 bazat─â pe tradi╚Ťiile artei antice, ale Rena╚Öterii ╚Öi ale clasicismului. ├Än literatur─â, printre reprezenta╚Ťii n. se num─âr─â: Voltaire, A. Ch├ęnier, A. Pope, V. Alfieri, G. Parini, Lessing ╚Ö.a. ├Än arhitectur─â ╚Öi artele plastice, revenirea la clasicism, stimulat─â de descoperirile arheologice (Pompei ╚Öi Herculaneum), apare ca o reac╚Ťie ├«mpotriva barocului ╚Öi rococoului. Teoreticienii n.: J.J. Winckelmann, A.R. Mengs, contele de Caylus. Reprezenta╚Ťi ai n. ├«n arhitectur─â: P. Fontaine, J. Chalgrin, B. Poyet, R. Adam, K. Fr. Schinkel, L. von Klenze, G. Quarenghi, A.N. Voronin, A.D. Zaharov; ├«n sculptur─â: B. Thorvaldsen, A. Canova, A. Pajou, J.F. Schadow; ├«n pictur─â: J.L. David, J.D. Ingres, Fr. A. Tischbein, K.P. Briullov. ├Än arta rom├óneasc─â, n. se manifest─â ├«n arhitectur─â p├ón─â la sf├ór╚Öitul sec. 19 (biserica m─ân─âstirii Frumoasa ╚Öi casa Ba╚Öl din Ia╚Öi, Universitatea din Bucure╚Öti, palatele Ghika-Tei ╚Öi cel al Ateneului din Bucure╚Öti ╚Ö.a.), printre reprezentan╚Ťi num─âr├óndu-se A. Or─âscu, A. S─âvulescu. 2. Orientare muzical─â al c─ârei prim val a ap─ârut ├«n sec. 19, ├«n paralel cu romantismul (J. Brahms, M. Reger, concep╚Ťiile antiwagneriene ale criticului Hanslick). Al doilea val s-a afirmat la ├«nceputul sec. 20, ca o reac╚Ťie la expresionism ╚Öi impresionism, reprezentan╚Ťi fiind P. Hindemith ├«n Germania, Grupul celor ╚Öase ├«n Fran╚Ťa, apoi I. Stravinsky ╚Ö.a. Revine dup─â 1950. A reprezentat o tenta╚Ťie estetic─â a epocilor tulburi; considerat de avangardi╚Öti ca fiind o fug─â ├«n fa╚Ťa necesit─â╚Ťii de a ÔÇ×reinventaÔÇŁ muzica. 3. Termen denumind epocile de resurec╚Ťie a idealurilor estetice ale clasicismului.

Neoclasicism dex online | sinonim

Neoclasicism definitie

Intrare: neoclasicism
neoclasicism substantiv neutru
  • silabisire: ne-o-cla-