NEOCATOLICÍSM s. n. Doctrină a catolicismului care încearcă să apropie și să adapteze vechile principii și teorii ale catolicismului la problemele lumii contemporane. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néocatholicisme.

NEOCATOLICÍSM s. n. Doctrină a catolicismului care încearcă să apropie și să adapteze vechile principii și teorii ale catolicismului la problemele lumii contemporane. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-catholicisme.

neocatolicísm s. n.

NEOCATOLICÍSM s.n. Doctrina socială a catolicismului, „modernizată” prin introducerea unor teze menite să apropie și să adapteze vechile principii și teorii ale catolicismului la problemele lumii contemporane. [< fr. néo-catholicisme].

NEOCATOLICÍSM s. n. doctrină a catolicismului, „mo-dernizată” prin introducerea unor teze menite să apropie și să adapteze vechile principii și teorii ale catolicismului. (< fr. néo-catholicisme)

* neocatolicízm (eo 2 sil.) n. Catolicizm modernizat.