neobrăzare definitie

10 definiții pentru neobrăzare

NEOBRĂZÁRE s. f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviință; lipsă de cuviință, obrăznicie, nerușinare, impertinență. [Pr.: ne-o-] – Cf. neobrăzat.
NEOBRĂZÁRE s. f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviință; lipsă de cuviință, obrăznicie, nerușinare, impertinență. [Pr.: ne-o-] – Cf. neobrăzat.
NEOBRĂZÁRE, neobrăzări, s. f. Obrăznicie, nerușinare.
neobrăzáre (ne-o-bră-) s. f., g.-d. art. neobrăzắrii
neobrăzáre s. f. (sil. ne-o-bră-), g.-d. art. neobrăzării
NEOBRĂZÁRE s. v. obrăznicie.
NEOBRĂZÁRE ~ări f. 1) Lipsă de bună-cuviință; nesimțire; nerușinare. 2) Faptă sau vorbă de om neobrăzat; impertinență; insolență; nerușinare. [Sil. ne-o-] /ne- + obrăzare
neobrăzare f. nerușinare.
neobrăzáre (eo 2 sil.) f. Obrăznicie, nerușinare. Impertinență.
NEOBRĂZARE s. aroganță, impertinență, insolență, măgărie, necuviință, nerușinare, obrăznicie, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeție, (livr.) morgă, prezumție, (pop. și fam.) țîfnă. (E de o ~ revoltătoare.)

neobrăzare dex

Intrare: neobrăzare
neobrăzare substantiv feminin
  • silabisire: ne-o-bră-