nenorocos definitie

10 definiții pentru nenorocos

NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Pref. ne- + norocos.
NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Ne- + norocos.
NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes; p. ext. care aduce nenoroc; nefast. Nouă nenorocoase ispite îl aștepta. DRĂGHICI, R. 212.
nenorocós adj. m., pl. nenorocóși; f. nenorocoásă, pl. nenorocoáse
nenorocós adj. m., pl. nenorocóși; f. sg. nenorocoásă, pl. nenorocoáse
NENOROCÓS adj. 1. v. ghinionist. 2. nefast, rău. (A fost o zi ~ pentru el.)
nenorocos a. care n’are noroc.
nenorocós, -oásă adj. Care n’are noroc, nu reușește.
NENOROCOS adj. 1. ghinionist, păgubos, (fam.) nebaftos. (Om ~.) 2. nefast, rău. (A fost o zi ~ pentru el.)
nenorocós adj. în sint. candidat nenorocos (pol.) Candidat care a pierdut în lupta cu adversarul său politic ◊ „Romancierul [Vargas Llosa a fost] candidat nenorocos la președinția țării sale.” D. 144/95 p. 3 (trad. fr. malheureux „perdant”; DEX – alte sensuri)

nenorocos dex

Intrare: nenorocos
nenorocos adjectiv