Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru nenorocire

NENOROC├Ź, nenorocesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-╚Öi) pricinui un mare r─âu, o mare suferin╚Ť─â, un mare necaz; a(-╚Öi) distruge via╚Ťa. ÔÇô Din nenoroc.
NENOROC├ŹRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit (1); nefericire, durere, suferin╚Ť─â mare. 2. ├Änt├ómplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ÔŚŐ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor ├«mprejur─âri regretabile; b) spre regretul cuiva, din p─âcate. ÔÇô V. nenoroci.
NENOROC├Ź, nenorocesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. A face pe cineva nenorocit sau a deveni nenorocit, a(-╚Öi) pricinui un mare r─âu, o mare suferin╚Ť─â, un mare necaz; a(-╚Öi) distruge via╚Ťa. ÔÇô Din nenoroc.
NENOROC├ŹRE, nenorociri, s. f. 1. Stare a celui nenorocit (1); nefericire, durere, suferin╚Ť─â mare. 2. ├Änt├ómplare care are efecte dezastruoase, care face pe cineva nenorocit; necaz mare; p. ext. dezastru. ÔŚŐ Loc. adv. Din nenorocire = a) din cauza unor ├«mprejur─âri regretabile; b) spre regretul cuiva, din p─âcate. ÔÇô V. nenoroci.
NENOROC├Ź, nenorocesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva nenorocit, a aduce cuiva nefericire, a-i pricinui un r─âu mare, a-i strica, a-i nimici via╚Ťa. Ai ascultat de sfaturile altora, de-ai nenorocit ╚Öi c─âz─âturile aieste de b─âtr├«ni. CREANG─é, P. 88. Doamnele... m-ar nenoroci foarte mult, condamn├«ndu-m─â... a nu mai putea admira gra╚Ťiile lor. ALECSANDRI, O. P. 132. Am iubit, ╚Öi acel ├«nt├«i amor m-a nenorocit. NEGRUZZI, S. I 51.
NENOROC├ŹRE, nenorociri, s. f. Stare a celui nenorocit; (concretizat) ├«nt├«mplare care face pe cineva nenorocit, care curm─â cursul lini╚Ötit al vie╚Ťii, p. ext. care aduce dup─â sine necazuri, dureri, suferin╚Ťe; neajuns mare, dezastru. Ce nenorociri te-au zdrobit, ce dureri ╚Ťi-au ├«mpietrit sufletul? SADOVEANU, O. I 422. Mi s-a ├«nt├«mplat o mare nenorocire. CAMIL PETRESCU, U. N. 233. ÔŚŐ Loc. adv. Din nenorocire = datorit─â unor ├«mprejur─âri nefavorabile; din p─âcate.
nenoroc├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nenoroc├ęsc, imperf. 3 sg. nenoroce├í; conj. prez. 3 s─â nenoroce├ísc─â
nenoroc├şre s. f., g.-d. art. nenoroc├şrii; pl. nenoroc├şri
nenoroc├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. nenoroc├ęsc, imperf. 3 sg. nenoroce├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. nenoroce├ísc─â
nenoroc├şre s. f., g.-d. art. nenoroc├şrii; pl. nenoroc├şri
NENOROC├Ź vb. 1. v. neferici. 2. v. distruge.
NENOROC├ŹRE s. 1. v. nefericire. 2. v. necaz. 3. v. dezastru.
Nenorocire Ôëá norocire
A NENOROC├Ź ~├ęsc tranz. (persoane) A face s─â devin─â nenorocit. /Din nenoroc
A SE NENOROC├Ź m─â ~├ęsc intranz. A-╚Öi pricinui un mare r─âu, un mare necaz. /Din nenoroc
NENOROC├ŹRE ~i f. 1) ├Änt├ómplare nefast─â care aduce durere ╚Öi suferin╚Ť─â. ÔŚŐ Din ~ din nefericire; spre regret; din p─âcate. 2) Stare a celui nenorocit. [G.-D. nenorocirii] /v. a (se) nenoroci
nenoroc├Č v. a (se) face nenorocit.
nenorocire f. 1. ursită rea: nenorocirea mă prigonește; 2. întâmplare rea: a suferi tot felul de nenorociri.
nenoroc├ęsc v. tr. Fac nenorocit: acest faliment a nenorocit mult─â lume.
nenoroc├şre f. Nefericire. ├Änt├«mplare rea. Dezastru, catastrof─â.
NENOROCI vb. 1. a neferici. (Te rog să nu-l ~.) 2. a (se) distruge, a (se) prăpădi, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.)
NENOROCIRE s. 1. nefericire, nenoroc, (├«nv.) meser─âtate, mi╚Öel─âtate. (~ vie╚Ťii lui.) 2. belea, bucluc, dandana, ├«ncurc─âtur─â, n─âpast─â, neajuns, necaz, nemul╚Ťumire, nepl─âcere, nevoie, pacoste, pocinog, r─âu, sup─ârare, (├«nv. ╚Öi pop.) pozn─â, r─âutate, (pop.) alagea, daraver─â, p─âcat, ponos, potc─â, potical─â, z─âduf, (├«nv. ╚Öi reg.) nacafa, nagod─â, (reg.) d─ân─ânaie, ├«ncurcal─â, n─âzb├«c─â, n─âzdr─âv─ânie, p─âcostenie, ╚Öug─â, ╚Öugubin─â, toroap─â, (prin Mold.) bacal─â, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. ╚Öi Bucov.) bed─â, (Mold.) chichion, (Olt. ╚Öi Ban.) cotoarb─â, (Olt., Ban. ╚Öi Transilv.) dabil─â, (├«nv.) nesosin╚Ť─â, nevoin╚Ť─â, patim─â, satara, stenahorie. (Mare ~ a c─âzut pe capul lui!) 3. calamitate, catastrof─â, dezastru, flagel, groz─âvie, n─âpast─â, pacoste, potop, pr─âp─âd, pustiire, sinistru, urgie, (├«nv. ╚Öi pop.) pr─âp─âdenie, (pop.) blestem, m├«nie, potopenie, topenie, (├«nv. ╚Öi reg.) pustie╚Öag, pustiit, sodom, (reg.) pr─âp─âdeal─â, (├«nv.) pierzare, pustiiciune, (fig.) p├«rjol, plag─â. (O adev─ârat─â ~ s-a ab─âtut asupra regiunii.)
MALUM ALIENUM CAVE GAUDIUM FACIAS TUUM (lat.) nenorocirea altuia nu trebuie s─â te bucure ÔÇô Balbus, ÔÇ×SententiaeÔÇŁ, 110.

Nenorocire dex online | sinonim

Nenorocire definitie

Intrare: nenoroci
nenoroci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: nenorocire
nenorocire substantiv feminin