NENIȘÓR, nenișori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui nene; nenic. – Nene + suf. -ișor.

NENIȘÓR, nenișori, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui nene; nenic. – Nene + suf. -ișor.

NENIȘÓR, nenișori, s. m. (Familiar și adesea ironic, numai la vocativ) Diminutiv al lui nene. Ți-am pus lingurile-n brîu, nenișorule! REBREANU, R. I 25. Mai avem treabă, nenișorule! NEGRUZZI, S. III 19.

nenișór (pop.) s. m., pl. nenișóri

nenișór s. m., pl. nenișóri

nenișor m. Fam. Dim. d. nene (maĭ ales iron.): ĭa stăĭ, nenișorule!