NENECÚȚĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui neneacă. – Neneacă + suf. -uță.

NENECÚȚĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui neneacă. – Neneacă + suf. -uță.

NENECÚȚĂ s. f. (Familiar, mai ales în Mold.) Diminutiv al lui neneacă. Ah, nenecuță, cît ești de bună! ALECSANDRI, T. I 36.

nenecúță (reg.) s. f., g.-d. art. nenecúței

nenecúță s f., g.-d. art. nenecúței