NEMȚÍE s. f. 1. (Reg.; în construcții prepoziționale) Limba germană. 2. (Rar) Nemțime. – Neamț + suf. -ie.

NEMȚÍE s. f. 1. (Reg.; în construcții prepoziționale) Limba germană. 2. (Rar) Nemțime. – Neamț + suf. -ie.

NEMȚÍE s. f. (Popular, în expr.) Pe nemție = după moda orășenească. Fata care-mi place mie Se tot poartă pe nemție, Ca să-mi facă necaz mie. MAT. FOLK. 888.

nemțíe (reg.) s. f., art. nemțía, g.-d. nemțíi, art. nemțíei

nemțíe s. f., art. nemțía, g.-d. nemțíi, art. nemțíei

nemțíe f. Pop. Țară nemțească. Pe nemție (Vechĭ), ca Nemțiĭ: a vorbi, a te îmbrăca pe nemție.