NEMĂRGINÍRE, nemărginiri, s. f. Calitatea a ceea ce este nemărginit (1); imensitate, infinit; (concr.) întindere fără margini, spațiu nemărginit, nemargine; p. ext, timp nelimitat. – Pref. ne- + mărginire.

NEMĂRGINÍRE, nemărginiri, s. f. Calitatea a ceea ce este nemărginit; imensitate, infinit; (concr.) întindere fără margini, spațiu nemărginit, nemargine; p. ext. timp nelimitat. – Ne- + mărginire.

NEMĂRGINÍRE, nemărginiri, s. f. Întindere fără margini, spațiu nemărginit. V. infinit. În înserarea de april, în nemărginirea apelor, a pădurilor și a stufurilor, clopotul avea înmlădieri de cîntec. SADOVEANU, O. VIII 240. Aburi ușori și străvezii, ca o rețea alburie și subțire de ață de paingăn, împînzeau imensitatea nemărginirilor deșerte. HOGAȘ, M. N. 165. Nemărginirile ceriului și a mării între care mă găsesc dau aripi închipuirii mele. ALECSANDRI, O. P. 290. ♦ Cantitate mare, mulțime mare. O mișcare necurmată și domoală agita ritmic nemărginirea de foi. ANGHEL, PR. 57.

nemărginíre s. f., g.-d. art. nemărginírii; pl. nemărginíri

nemărginíre s. f., g.-d. art. nemărginírii; pl. nemărginíri

NEMĂRGINÍRE s. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginit, nesfârșire, nesfârșit, vastitate. (~ unei suprafețe.)

Nemărginire ≠ mărginire

NEMĂRGINÍRE ~i f. (negativ de la mărginire) Extensiune nelimitată în spațiu sau în timp; nesfârșit. /ne- + mărginire

nemărginire f. infinit: în acea nemărginire ne ’nvelim EM.

NEMĂRGINIRE s. enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginit, nesfîrșire, nesfîrșit, vastitate. (~ unei suprafețe.)